Păi chiar femeia care îmi coase mie diverse chestii. Da, fix aceea se ofensează, chiar dacă pe faţă n-o spune. Şi face asta pentru că nu se controlează, nu pentru că nu ar ştii ce spune. Şi o face de câte ori are ocazia. Şi cugetă îndelung, atât de îndelung că te plictiseşti atunci când o tratezi simplu, ca pe o croitoreasă, cusătoreasă, cusătoare sau cum vreţi voi să-i mai spuneţi.
Nu ar trebui ca micii meseriaşi să fie ofensaţi că îi întâmpină lumea cu comenzi şi că şi sunt apreciaţi uneori. Pentru că lumea asta tinde spre non producţie. Vrem doar privit, condus maşina, vorbit, schimonosit, apreciat sau depreciat, vizitat, bârfit, condus pe alţii etc. Ne trebuie din când în când şi meseriaşi, pe care încet încet îi pierdem. Aş prefera să nu mă ajute chiar ei, ăştia câţi au mai rămas.
Ce mai poţi să spui?