16 apr. 2020
  |   Nu sunt Comentarii

Cu pascale. Cu de toate. Cu Covid, cu terți, cu proști, cu măști feișăn

Nu contest starea de criză. Avem una. Cum o fi ea. E criză. Pandemioasă, crizată, rea, covidită. Eu o numesc răceală mai gravă. Adică… Dar, stați, să vă povestesc una. De seară. Când am ieșit cu Cezar la abeceu.

Și ies. Cu Cezar. Pișu, el. Io priviri, după una, după alta, după girofaruri, după chestii plictisitoare. Trec mașini. Puține. Chem un Cezar. Aliniez un Cezar la picior. Civilizați, organizați. Ajungem la abeceu, ape minerale, nuga din pulă. Unul voia să-mi recolteze sânge din gingii. Aveam pioneze în picioare. De nervi. Călcam pe becuri muribunde, am simțit că-mi scad caloriile. Aveam dobitoci pe pervaz.

  • Prietene, zic, stai mai departe de mine, nu vreau să mă răcesc. Răceală, d-aia clasică? Știi?
  • Huihiuhijfdgopodkfgopd
  • Ce să-și maică?
  • Oihdfodhfdfids
  • Aha.

Plec. Liniște infernală. Ajung în privatul zombidian. Bili, peștele care nu-l cunoaște pe Cezar stătea lăbărțat. O aripă la apus și una la răsărit. Mă conviețuiesc puțin cu el.

Net. Arafat și Vela îi lasă pe credincioși să se covidească în noaptea de înviere. Klaus Werner Iohannis, un președinte, neamț, melc, zice, după ce trece alaiul de melci (lasă, vin alții), parcă nu-i chiar bine. Păi, nu-i. Zic.

Hai să le luăm pe rând.

Nu, nu e normal, dacă dai ordonanțe militare să semnezi acorduri cu instituții gen Biserica Ortodoxă Română, cu care ești de acord ca românii să se îngrămădească în noaptea de înviere la pupat de cruci, icoane, lingurițe și căcaturi bisericești de la S.C. Biserica Ortodoxă Română S.R.L., societatea comercială care e ce-a mai tare din România la capitolul construcții. Construcții, da. Mnezăul lor poate să construiască ce tu nici nu te aștepți. Pune-l la încercare pe Preasubvenționatul României și-o să vezi.

Hai, mai bine, să vă spun, în stil cocalar, o poezie cu ciucuri, ca să trec peste povestea odioșilor care, în trecut, ne-au omorât străbunicii în numele unui mare Domn.

Dacă vrei să-ți cânte maneaua la cap stai acasă. Dacă vrei să simți aer curat, du-te pe un deal, nu te oprește nimeni. Dacă ai o casă, cu curte, stai acolo, bucură-te de viață. Dacă te iubește cineva, apreciază. Vrei să simți iarba, copacul? Du-te și întinde mâna. Nimeni nu te oprește. Nu trebuie să mergi la biserică ca să îl simți pe mnezăul tău. Aprinde lumânări pe un deal, tu cu tine, și îl vei simți pe mnezeu. Așezămintele multpreapoleite numite biserici, catedrale, sunt sfidări la adresa ta. Părerea mea.

Ați greșit. Din nou. Deja e vizibil că o face-ți intenționat, guvernanții pulii mele. Arafat, aveam un gram de respect, l-ai spulberat și pe ăla. Credincioșii pulii mele pot să Paște și acasă. BOR (Biserica Ortodoxă Română) poate să-și borască culturile și în online sau prin sateliți (sunt ferm convins că au tehnologie cel puțin la nivelul NASA). Lumina pulii pe care și-o iau de la biserică de unde căcat vine și cu ce vine, dacă-i pandemie? Cu drona? Să paști fericit, necoroviditat!

Ce mai poţi să spui?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre Urieş

Blogger, web designer, fotograf. Pasionat de fotografie, filme, calculatoare. Călătoresc cât de mult pot. Scriu şi citesc cu plăcere. Cea mai citită revistă: PhotoMagazine. Cel mai vizionat film: Gladiator (2000). Fotograful preferat: Andrzej Dragan. Aşteptări de la viaţă: n-am, prefer să mă aştepte ea.