Cu recunoștință profundă, Emma, noi ne înclinăm pentru că exiști

Ea se înclina în fața noastră, nu invers. Pe motiv că noi existăm și că o susținem. Era ora 20 și 18 minute, pe 6 august 2026, și Emma Stratulat, om, doctor și din Iași, căsătorită cu A S Eris Vet din 27 septembrie 2014 – conform celor spuse de ea, postează ceva pă facebuc de mă dă pe spate, la propriu, în scaun dă gaming, că acolo cazi, când cazi.

No uită-te și tu

”În această seară, când liniștea se așterne peste tot, simt cum fiecare celulă din corpul meu strigă după odihnă. Astăzi, cu o mână ce poartă povara unui accident și promisiunea unei intervenții medicale iminente, am reușit să duc la bun sfârșit 30 de operații. Treizeci de suflete fragile, care acum au o șansă la o viață mai bună. Efortul a fost imens, depășind limite pe care nu știam că le am, iar acum, epuizarea e adâncă, pătrunzând până în adâncul sufletului. Cuvintele îmi sunt grele în acest moment. Nu am forța să construiesc discursuri elaborate sau să analizez în profunzime, dar simt o nevoie puternică să rămân conectată cu voi, să vă împărtășesc, chiar și în această stare de vulnerabilitate, ce mă motivează să continui. De aceea, în loc de o postare lungă, am ales să vă împărtășesc chipul unuia dintre cele mai deosebite suflete pe care am avut privilegiul să le salvez recent. Ea este, pentru mine, o ancoră. Un far luminos care-mi amintește, în mijlocul oricărei furtuni și după orice efort supraomenesc, de ce fiecare secundă petrecută, fiecare durere și fiecare sacrificiu merită. E motivul pentru care, chiar și atunci când resursele par epuizate, găsesc puterea de a merge mai departe. Vă promit că voi reveni, odată ce voi regăsi echilibrul și voi aduna noi forțe, cu povești complete și cu toată dedicarea mea. Până atunci, vă mulțumesc pentru înțelegere și pentru că sunteți alături de noi, o prezență constantă și un sprijin neprețuit.” Cu recunoștință profundă, Emma.

Și una din 4 august 2026

”120 de inimi. 120 de suflete. La Popești. Asta nu e o poveste, e o realitate crudă. O realitate în care 120 de câini trăiesc sub un soare necruțător, legați în lanțuri sau în țarcuri care, la prima ploaie, se vor transforma într-un coșmar de noroi și frig. Omul care i-a adunat nu mai poate. Nu mai are resurse să-i hrănească, să-i îngrijească. E depășit. I-am purtat în brațe. Pe majoritatea. Le-am simțit bătăile inimii, teama, dar și acea scânteie de speranță din ochii lor. Am văzut în ei dorința de a fi iubiți, de a fi în siguranță. Și acum, îmi doresc din tot sufletul să le putem oferi și celor rămași șansa unei vieți fără griji, fără durere, fără lanțuri și fără teama zilei de mâine. Nu e loc de amenajări, nu e timp de așteptat. E o urgență absolută. Avem nevoie de 120 de miracole. Nu de o minune care să cadă din cer, ci de miracolul pe care îl putem crea noi, împreună, pentru fiecare dintre ei. Fiecare adopție, fiecare ajutor, e o viață salvată. Mai putem face un efort? Mai putem întinde o mână? Vă rog, nu îi lăsați să se stingă în indiferență. Fiți speranța lor. Dacă puteți ajuta scrieți-mi un mesaj. Mulțumesc mult.”

Caută pe feisbuc după Emma și pune un umăr. Sau bagă-ți pula și treci mai departe, dă-i în morții mă-sii de câini și de arici care și-or găsit ei fix acuma să trăiască când noi avem de scufundat barje, avem de contabilizat Dunări, Ucraine, Trumpi, Putini, Bolojeni și mai ales Nicușori. Dacă cauți dupe Emma, spunei c-o iubesc, O iubesc, nu vreau s-o fut, doar iubit, pricepiși? Dacă n-o cauți pe Emma bagă-ți pula în chiloți, că să nu o dăm în barje scufundate pline cu pule din cultura lui Ion Creangă, că tot vorbim despre faptul că ie creangă tot și frunza-n dungă.

Acest articol nu-i o reclamă și nici pură ficțiune. Căutatul pe internet face bine la conștiință că ai căutat, în principiu, ceva. Adică o să mori ca un mare căutător. Nu haburit. Că la haburiți rulează hobitul, 2. Și cartea rulează, dar ia ie grea, că la cărți ie cu creșteri de impozit, că te întreabă dacă ai avut afaceri suplimentare ca să-și cumperi cărți, că iele costă bani, care nu ține conturi de mașini și ceasuri.