Cutia neagră a diplomației românești, deschisă după decenii, Oana Țoiu scoate la lumină peste 5.000 de dosare secrete din haosul tranziției

Mno, românicule, Oana Țoiu, ”urâta” aia de la MAE vine acum și le-o dă în coaie. Femeia asta, ministru, mamă, soție, româncă, fiică, om politic cu coloană vertebrală, face cutremur în culisele diplomației și scoate la lumină 5.000 de dosare secrete din haosul anilor ’90.

Adevăruri îngropate ies la suprafață. 5.000 de dosare diplomatice declasificate de Oana Țoiu. Momârlanul, analfabetul, anagramatul ”deșteptul”, poate, în sfârșit să afle cum s-a zbătut România, copilul căruia îi predăm la școală lecții despre daci și romani, despre ce o făcut Ion al lui Rebreanu, poate afla acum ce-o făcut diplomația românească cu România după anul 1989.

Bravos, doamnă ministru, hai să aflăm ce s-a ascuns timp de 30 de ani. După trei decenii de tăcere, sertarele diplomatice ale României se deschid brusc, peste 5.000 de dosare din anii tulburi ai tranziției sunt scoase la lumină de doamna ministru Oana Țoiu, promițând să rescrie ceea ce credeam că știm despre începuturile post-comunismului.

Ce s-a discutat, ce s-a negociat și, mai ales, ce s-a ascuns în primii ani după 1989? Răspunsurile ar putea ieși acum la iveală, odată cu declasificarea a mii de dosare diplomatice.

În sfârșit, adevărata istorie nu mai stă închisă în dosare prăfuite, după 30 de ani, românul își privește trecutul direct în ochi. Cu lacrimi, cu râsete, cu tupeu, cu curaj, cu regrete.

O iubesc pe această ”ministră”. Are tupeu, curaj și sânge rece în instalație. Dacă era și mai frumoasă decât este, sigur futea la prostie și mai mulți pesediști decât Diana Buzoianu, de la Mediu

Despre ce vorbim, în fapt, aici? Ministrul MAE, doamna Oana Țoiu scrie pe facebook, și io o cred, asta

”Declasificăm peste 5.000 de dosare diplomatice din primii ani de tranziție din arhivele MAE. Alegerile din mai 1990, mineriadele, vizita Regelui Mihai, corespondența cu URSS – toate acestea ies din sertarele în care au stat peste 30 de ani și vor fi publice.

Câte întrebări au rămas fără răspuns despre mineriade, anii ’90, relația României cu vestul și cu URSS-ul acelor vremuri?

Cum a arătat tranziția noastră grea de la comunism spre dialogul cu puterile lumii ?

Facem lumină în dreptul nostru. Românii au dreptul să știe cu adevărat istoria tranziției României. Prea multe lucruri au rămas prea mult timp nespuse, neclare, iar în aerul închis al lipsei de informații cresc conspirațiile și neîncrederea.

Transparența nu mai este doar despre trecut, ci despre lecții învățate și despre baza de memorie colectivă pe care putem construi viitorul.

Documentele despre cum s-a reașezat politica externă a României după 1989 aparțin istoriei, cercetătorilor, societății. Nu sertarelor din subsol.

Vorbim despre 5.376 de dosare, păstrate în 768 de mape de arhivă, ocupând aproximativ 100 de metri liniari de raft. Este cea mai consistentă tranșă de documente diplomatice scoase de sub clasificare după cele de dinainte de 1989 și acoperă o perioadă de inflexiune în istoria noastră recentă.”

Câteva titluri de dosare:

„Reacții în URSS față de Revoluția din 22 decembrie 1989″

„Reunificarea Germaniei (1990)”

„Relații bilaterale în legătură cu ex-regele Mihai”

„Tratat de colaborare, bună vecinătate și amiciție cu URSS”

Aceste documente nu mai au încadrarea de secret de stat de peste un deceniu. Au fost ținute, totuși, departe de public ca secrete de serviciu. Schimbăm asta an cu an și vom continua procesul, inclusiv cu pași viitori de digitalizare și publicare.

O democrație matură nu se teme de propria istorie. O publică spre consultare cetățenilor și o studiază.

Proiectul de Hotărâre de Guvern este de astăzi în transparență decizională pe siteul MAE.

Mă înclin, doamnă ministru. De oameni ca ea avem nevoie, cu tupeu, cu vână (că prea ne mai lipsește), cu sânge rece atunci când stai la masa negocierilor la nivel mondial. Dacă ne târâm suntem la pământ și intrăm tot mai tare în țărână. Trebuie să știm, să evaluăm și să schimbăm ceea ce nu-i bun cu bunul.

Știu că unii o să mă pună la zid și o să mă resusciteze pentru a mă lua din nou la pulăială. Dar eu iubesc acest ministru, Oana Țoiu se află exact unde TREBUIE. Dacă o dați jos, intrați iar în Nebuloasa din Andromeda, deși, sunt sigur că ați citit doar 3 și jumătate din acel roman. Sau deloc.

Deci, române, care te mai crezi român (aici nu mai vorbesc de cei care stau sfioși într-un colț prin americi și germanii atunci când se cântă imnul țării, rușinați că sunt români), hai să ne hotărâm, cum suntem, ce-am făcut, suntem încă cumva, vrem să fim, avem șanse sau suntem în cădere liberă?

Atunci când trimiți la plimbare un Bolojan, miniștrii pe care îi are acum România, ori ești fumat, prea puțoi, ori nu știi că Budapesta nu-i capitala României.