Că tot ie 2023, am zis să vă scriu prima curcă din lemne dă pă anul pe care tocmai începem să-l trecem la anale. Prima ie cu ochi în lemne, a doua cu săraci de vai mama lor, a treia ie cu bombe ca-n Ucraina. Să zicem.
2022, 31 decembrie, orele 22 și ceva minute bune. Bubuie ăla, bubuie și ăla, bubuie toți. Oamenii, adică nește oameni, își testează puternicele mofturi cu petarde. Că doar ie pă opulență. Nu bubuim la doișpe până nu facem teste. Testul ie Măria Sa și banii mei mai dă-i dreacului. Pă bubuială să fie, multă opulență. Și bubuim și bubuim. Unșpe și ceva minute. Bubuim, bubuim. Pompieri și noi tot bubuim. Poliția, liniștită, stă în cochilia ei. Deci, mai bubuim nițel.
Ore, 23 și 47 minute. Bubuie toți, bubuie și țara, bubuie ca-n Ucraina. România bubuie, duduie dă atâta economie dă revelion. Lunetist de erai puteai să ucizi orice, de la furnică până la cretin. Primăria nu făcea față. Pizdificarea bărbaților în masă concurent de seamă. Se simțea în aer impotența bărbatului pizdificat, modern, mai ales în bubuiala concertată. Se întreceau între ei, care ejaculează petarde mai tare și mai mult.
Ora 00.01, 1 ianuarie 2023. Bubuiau toți, secundele se grăbeau speriate. Toți voiau să bubuie, secundele erau prea grăbite, bombele nu se mai terminau, autoritățile, disperate, se întrebau, de ce dracu am cumpărat artificii din banii acestor idioți?!
A doua. În timp ce făceau implozie hormonii prin toate puțulicile pizdificate, prin căși mureau câini, pisici, porcii erau hăpăiți, moaștele tremurau prin racle. Pe afară, am văzut un biet sărac câine, înspăimântat ca de moarte, care alerga în toate direcțiile, neștiind în ce direcție s-o mai ia. Peste tot pizdificați și bărbate fumegând și bubuind, sărbătorind, cică, trecerea de la un an la altul, butonând telefoane dăștepte. Patrupedul, nu-și mai găsea loc pe planetă. Săracul, dă-l în pula noastră.
A treia. Tot cu petarde ie, dar ie cu ștaif, comparativ cu Ucraina. Cu războiul din Ucraina. Asta-i simplă. Io i-aș trimite pe toți bombardierii ăștia cu petarde revelionistice în Ucraina. Punem pariu că se pișă toți pă iei când încep insurgenții să bubuie, nu cu petarde, cu rachete și calașnicoace, cu tancuri și agheuri? Punem pariu?
Subsol: ora doi și patrușapte, în timp ce oamenii îngurgitau porci, găini, diverse creaturi, sorbeau licori și răcoritoare otrăvitoare și sărbătoreau ceva ce urma să vină, 365 de zile, 12 luni, 52,14 săptămâni, 8760 de ore, 86400 de secunde, bla, bla, bla, încă se mai găseau frustrați cu puțe mici și inutile să bubuie, că, de, le rămăsese combustibil, spermă cu praf de pușcă. Băi, nenică, nu te joci, ori bubui cum trebuie până cazi lat, ori o lași moartă-n păpușoi. Copii năcăjiți, fără ogor, fără sărăcie, fără zile negre. Înțeleg.
Ce mai poţi să spui?