21 apr. 2017
  |   Nu sunt Comentarii

Da, ți-o spun în față, tu ești singurul vinovat pentru căcatul din viața ta

Fecalele care curg din tine nu vor mai reveni niciodată în corpul tău decât dacă, prin excepție, ești unul dintre cei cărora le place să mănânce cea ce cacă, să bea cea ce pișă și să lingă ceea ce scuipă. E scârbos?! Și regii dacilor se căcau și se pișau, dar când ieșeau din bălării dacii se înclinau în fața lor. Și președinții de stat merg la veceuri și trag și ei niște bășini dimineața. Și vedetele de cinema plătite cu sute de milioane de euro sunt căcăcioase. Și fotbaliștii pentru care unii au plătit jdemii de milioane de euro se bășesc și se pișă, uneori și în bălării.

Dar nu despre fecale vroiam să vorbesc acum, deși, dacă tot sunt la capitolul ăsta, ți-o spun și pe asta. Băi, băiatule, măi, fătucă, dacă ce curge din tine pute, asta e din vina ta, strict din vina ta. Voi sunteți responsabili de ceea ce ați băgat în voi.

Ai mâncat parizer, o să puți a hoit, pentru că tot ce ai băgat în tine era deja mort de multe zile. Ai mâncat ardei iute, o să te usture gaura curului, dar bănuiesc că știai asta înainte de a te înfrupta din pulpa ardeiului. Ai mâncat ca spartul friptane, cârnați și afumături, păi o să puți ca dracu’ și o să-i împuțești și pe alții de-or să-și dorească mai degrabă un icter negru decât să-ți mai suporte ție căcatul.

Și acum, dacă tot am terminat cu introducerea, sper că ai înțeles ceva din ea, hai să-ți pun niște întrebări și să-ți dau , pe alocuri, și niște răspunsuri, venite, evident, din convingerea mea.

Mergi la scârbici și te întorci de la scârbici, iar în drum spre casă, uneori, dacă ai bani rămași din avans sau plată, te bagi la un abeceu și-ți iei salam și pâine, apă minerală (de parcă apa de la robinet ar fi contaminată), poate o bere, poate și-un cub de condimente și mai apoi te arunci în cadă, faci o baie, debitezi niște căcaturi pe feisbuc și, mai apoi, te culci. A doua zi, în cel mai fericit caz, te trezești și faci același lucru, cu mici excepții, ți-ai cumpărat pișcători pentru întins rufe.

Repeți asta ani de zile. În tot acest timp înjuri sistemul, înjuri destinul, te dai la dumnezeul de pe nori, arunci cu pietre în mamă, tată, frați, surori, spui mereu că tu nu te-ai născut cu noroc sau că nu te-ai născut deputat, primar sau senator. Și timpul trece. Mai emiți din când în când păreri gratuite și aparent inteligente, te iei de unii care au făcut ca biciul din căcat să și pocnească, nu mergi la vot pentru că te consideri prea inteligent pentru a te umili făcând asta, te masturbezi zilnic crezând că sperma ta e prea scumpă pentru organele sexuale ale celor din secolul tău, nu te uiți la filme porno pentru că tu te masturbezi cu gândul la călugării care îl slujesc strict pe dumnezeul tău, dar îmbătrânești uitându-te la ”tânăr și ne-a liniștit”, croșetezi bârfe și îl dai în gât pe vecinul că nu-și ține pachistanezul în lanțuri și-n cătușe.

Concluzia?! Toată lumea e vinovată. De fapt, în viziunea ta, toată planeta asta e vinovată. Tu ești sfântul sau sfânta care dracu’ știe cum a ajuns pe pământul ăsta, care are o mare nedumerire, respectiv, de ce dracu’ nu a ajuns direct pe nori, printre îngeri și sfinți, alături de dumnezei, isuși și alte orătănii pe care le găsești din belșug chiar în curtea mafioților din toate organizațiile religioase.

Părerea mea?! Prietene, tu ești singurul vinovat de viața ta, la fel cum sunt și eu la fel de vinovat de a mea. Vrei să mergi în Caraibe? Vrei Mercedes? Vrei palat, cai de rasă pură, călătorii în Indonezia, Maroc sau Alaska? Vrei să nu faci nimic toată ziulița, vrei să vorbești în cinci limbi internaționale diferite, vrei să îți faci un test ADN, vrei ca iarna să fie mereu ca vara, îți dorești un avion, vrei să călătorești pe oceane, ai vrea un obiectiv foto cu care să vezi puța furnicii de la o distanță de cinci kilometri, vrei femei, bărbați, droguri, prostie sau doar oameni cu o inteligență rară în jurul tău?

Repet, dacă nu ai nimic din ce ți-ai dorit în viață, singurul vinovat ești tu. Dacă ai doar ceea ce nu ți-ai dorit, singurul vinovat ești tot tu.  Destinul nu există. Destinul e doar în mintea noastră.

Credeam, prin tinerețile mele, că există sufletele pereche. Acum, te întreb, ce-i aia? Mai degrabă am început să cred că există acorduri perfecte. Ca la muzică. LA nu se potrivește mereu cu SI și DO nu rezonează dacă îl iei brusc în voleu pe SOL. Posibil să greșesc.

Nu mai da vina pe destin, pe mama, pe tata, pe regiune, pe vreme, pe alții, singurul vinovat pentru viața ta ești tu. Viața nu-i un joc de noroc. Viața nu înseamnă barbut, pocher, ruletă. Viața e o stare de fapt care devine un ceva sau un altceva numai și numai din cauza ta. Nu oamenii îți coordonează firul vieții, ci tu ți-l adaptezi în funcție de oameni. Pedepsele religioase sunt niște dogme menite să te orientezi doar în anumite direcții, să-ți formezi obiceiuri care să te mențină la un nivel de unde nu poți vedea adevăratul sens al vieții.

Limitele îți sunt impuse, dar de tine depinde de cât de sus vrei să sari. Poți să faci orice, restricțiile vin din mintea ta. Fizic e posibil aproape orice, mental nu. Învinuiește-te pe tine pentru tot căcatul sau fericirea din viața ta. Tu ești șeful propriei vieți. Problema e că fiecare avem alți doi șefi care sunt foarte maleabili și uneori foarte șpăgari, mintea noastră proprie și mintea noastră colectivă.

De ce satanistul nu-i agreat de societate? Pentru că nu vrea să se alinieze la gândirea religioasă colectivă? De ce ateii sunt considerați mari păcătoși? Pentru că nu vor să se alinieze lângă cei care cred la modul colectiv. De ce rebelii nu sunt considerați normali? Pentru că societatea a creat un standard prin care îți este măsurată în mod obligatoriu normalitatea. Nu este normal ceea ce gândești tu în nume personal, normal este ceea ce este enervant de anormal. Normalul tău trebuie să se muleze pe normalul impus de standardele oficiale ale lumii.

Nu ește normal să ucidem, dar oficial este normal să vânăm animale, să le ucidem, să le schingiuim și să ne mândrim cu asta. Nu este normal să ne batem vecinul, dar este normal să omorâm tauri într-o mare arenă în care unii care se cred eroi ucid cu sânge rece și cu ropot de aplauze la mantinelă.

Egourile colective vor ucide această lume definitiv. Spre asta ne îndreptăm. Așa că ține minte ce-ți spun acum, tu ești șeful tău, tu decizi spre ce te vei îndrepta în următoarea secundă. Imaginează-ți un cronometru pe care îl vezi doar tu. Acesta își mișcă acele, nu se oprește niciodată, atâta timp cât tu exiști. Acest ceas îți indică restul din cea mai prețioasă resursă a ta, timpul, timpul tău care e numai al tău. Tu ce faci?

Ce mai poţi să spui?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre Urieş

Blogger, web designer, fotograf. Pasionat de fotografie, filme, calculatoare. Călătoresc cât de mult pot. Scriu şi citesc cu plăcere. Cea mai citită revistă: PhotoMagazine. Cel mai vizionat film: Gladiator (2000). Fotograful preferat: Andrzej Dragan. Aşteptări de la viaţă: n-am, prefer să mă aştepte ea.