27 apr. 2016
| 1 ComentariuDe ce nu-i bine să stai cu involuații?
Dintotdeauna mi-am dorit să mă înconjor de oameni care mă ridică. Urăsc indivizii care nu fac altceva decât să te tragă în jos. Vreau să stau cu optimiștii, cu cei care știu ce vor, cu liderii, cu cei de la care am ce învăța, cu cei care te susțin și te încurajează atunci când dai greș.
Unii vor cu orice preț să moară și capra vecinului. Eu nu vreau asta și nu am susținut niciodată această idee. Dacă a mea capră a trebuit să moară, m-aș bucura ca măcar a vecinului să trăiască. Dacă îmi moare prietenul nu vreau să moară și prietenul tău. E absurd, e grotesc, e scârbos să gândești așa.
Au existat (și încă mai există) persoane în viața mea care m-au tras tot timpul în jos, care nu mi-au adresat niciodată o vorbă de încurajare, care mi-au privit succesele ca pe niște fapte normale, care nu au considerat niciodată că și moralul meu se poate duce în jos, cu toate astea, aceste persoane nu au ezitat să mă critice mereu și mereu, nu au ezitat să mă tragă mereu în jos reducând faptele mele la nivelul lor scăzut de gândire.
Cunosc oameni care 24 de ore din 24 se plâng. Cunosc oameni care în mod constant văd numai scenarii negative. Cunosc oameni care habar nu au cum e să te bucuri în mod sincer de reușitele apropiaților. Îi cunosc, dar nu-i vreau în preajma mea.
Pe lângă mine îi vreau pe cei care pot privi doar în față, pe cei care se pot ridica de jos ori de câte ori vor cădea. Îi vreau pe lângă mine doar pe cei care evoluează, pe ratați, pe pesimiști și pe anonimii care vor să cucerească lumea din fața televizorului nu-i urăsc, dar nici nu-i vreau în viața mea. Cei din urmă pot declanșa oricând un nou Cernobâl, dacă nu cumva au făcut-o deja. Așa că, nu, mulțumesc. Să fie clar!
Un răspuns la De ce nu-i bine să stai cu involuații?
Ce mai poţi să spui?
Despre Urieş
Abonează-te la blog prin email, gratis
Despre fotografie
Nu-i rău că-ţi doreşti să ai în preajma ta , oameni care te ridică. Având sprijinul lor, poţi urca pe scara socială, iar dacă nu……n-ajungi nici măcar la baza ei. Totul e să-ţi doreşti să renunţi la ceilalţi, care te trag în jos, la momentul potrivit. Ai totuşi o bază că ai găsit oameni care te ridică? Mă-ndoiesc.Sunt cam rari. Nu cauţi cumva ,acul în caru” cu fân? Cei mai mulţi vor să te tragă în jos. Dacă i-ai găsit, atunci ţine bine de ei, sunt preţioşi.
Rolul pe care şi-l asumă indivizii din mediul în care trăim nu este chiar optimist sau interesat. Aaaa ! Se poate să fie interesat, dar pentru alt gen de acţiuni, cum ar fi : să nu ajungi nici măcar cu o treaptă mai sus decât ei.Şi atunci te face „prieten”, să-ţi fie în preajmă permanent pentru a fi sub observaţie, cum ajungi în faţa scării , cum primeşti un bobârnac. ATENŢIE! Ai ajuns prea departe, ia tu de-aici un brânci şi du-te pe scări în jos, că nu ţi-e locul pe o treaptă mai sus ca mine.Nu mă repet ,ai scris tu bine în articolul tău. Ştii ce-i mai rău? Că ţie ţi se adresează cu –prieten–, iar în culise spune că-i opoziţie. Chipurile, orientările şi interesele voastre nu sunt comune. Argumentul lui, pe la spatele tău. Ştii, o formă de interacţiune diferită ca de la prieten la ” prieten”.
Nu sunt doar „involuaţi” , sunt şi imaturi sociali al căror comportament reprezintă clar gradul lor de înţelegere şi cunoaştere în raport cu numărul de cărţi citite sau manele audiate.
Articolul tău , mă gândesc că nu e doar pură teorie. Are ceva sâmbure de practică. NUUUU……?!