De mult timp n-am văzut o reclamă care să mă facă să zic ioi, fără bani

Scriam cândva despre reclame faine și neplătit. Ori n-am găsit altele mai faine, mai apoi, ori televizorul meu abandonat prin balcoane nu le mai găsea. Că n-am mai scris de mult timp. Despre reclame. Am găsit azi una faină. Nu scriu pe bani despre ea, scriu gratis că mi-o plăcut. Ca să fie clar. Deși o bere, măcar, ar trebui să primesc.

E vorba de un acoperiș. Nu-i pomenesc numele firmei că nu am fost plătit. E mișto. Reclama. Și mă doare și un dinte de-mi vine să mă lupt cu Hera că la ședința cu căsnicia o fost aproape tot timpul absentă.

Când doi urși carpatini cu aproape o tonă de carne pă iei se joacă pe acoperișul tău înseamnă că fie ai avut constructori meseriași, fie ai un acoperiș care durează și durează și durează. Repet. Mi-a plăcut. Nu m-a plătit Wetterbest. Am scăpat numele. Ups. Mno, așa-i, când te dor dinți scapi printre dinți și ce nu vrei.
Am scris cândva articole în limba engleză despre acoperișuri de tablă, cândva, probabil că de atunci m-am tablagit. E mișto. Reclama. Nu te dă pe spate, dar e mișto. Și o costat și niște bani. Nu te uita, te vor enerva urșii ăia doi când se vor calma după ce dă o femeie cu coada de la mătură în acoperiș. Pe interior, desigur. Știu că te enervează coada de la mătură, desigur.