Farmecul unei femei fara zambet

Lume trista, dezamagita, fara chef de viata. Oameni care traiesc automatizat si care parca isi urasc din rasputeri propriul destin. Totul in jur pare a fi doar inertie si cotidian, dragostea, zambetul, iubirea au disparut ca prin farmec undeva in abisurile intunecate ale pamantului. In tot acest alb si negru picatura de culoare pare a fi doar jena si ridicol. Si totusi…

Undeva intr-o parcare exista un tip ciudat, un El care nu are nici o problema cu ceea ce se petrece in jur, dimpotriva. Slujba lui consta in a valida tichete de parcare. Din proprie constiinta si initiativa acest El a-nceput sa-si depaseasca atributiile. Fiecarei persoane posomorate ii spune ceva frumos, fara sa minta, fara sa fie prefacut. Sinceritatea ii iese parca prin toti porii. Este un tip dragut, nu frumos, nu de-a dreptul seducator. Felul sau sincer de a imparti complimente ii da un farmec si o eleganta aparte. In fata sa apare un barbat plictisit de viata, mai apoi o femeie cu privirea in pamant, urmata de altii si altii, veniti doar pentru o simpla validare de tichet. Toti au plecat din fata lui cu un zambet de fericire, hotarati sa revina cat mai repede.

Dupa cateva zile in fata ghiseului de validare tichete de parcare sa format o coada lunga de oameni dornici sa primeasca complimente. El reusea sa-l faca sa zambeasca chiar si pe cel aflat pe patul de moarte. Nimeni si nimic nu putea sa-i reziste. Lumea a inceput sa-l iubeasca, sa-l doreasca in fiecare minut si secunda. Toti oamenii care ii treceau prin fata parca se reinventau, primeau incredere in ei in mod gratuit si pentru asta isi doreau din nou sa traiasca, sa alerge, sa se trezeasca dimineata si sa-si priveasca propriul chip in oglinda.

Intr-o zi s-a petrecut ceva neasteptat. El s-a dus la serviciul permise auto, acolo s-a asezat la rand pentru a se fotografia. Odata ajuns in fata s-a asezat cuminte in pozitia potrivita si a zambit asteptand ca fotograful sa declanseze blitul. Cand si-a ridicat privirea a ramas inmarmurit. Langa aparatul foto statea o femeie fermecatoare, cu trasaturi fine, cu parul lung si blond, cu un corp care te lasa sa intrezaresti linii si forme de invidiat. A deschis gura si ia spus fapturii din fata sa ca este frumoasa si ca ar trebui sa se bucure de acest lucru. Ea nu a schitat nici un zambet, dimpotriva, il privea ursuza. Cu toate acestea puteai sa juri ca acea femeie avea un zambet care te-ar fi cucerit pe veci. El a incercat din nou. “Esti uluitoare”, a spus El. Ea a venit imediat cu replica de zi cu zi: “Zambetul, surasul, umorul sau orice alta forma de veselie sunt interzise, nimeni nu are voie sa zambeasca in fotografia pentru permisul de conducere”. Apoi a urmat un “urmatorul”, sec si hotarat.

El a plecat, dar nu s-a dat batut. A revenit acolo, in parc, la ora mesei, dimineata, seara. Ea ramanea tare pe pozitie. Zambetul nu vroia sa se arate pe chipul acestei femei. El a continuat sa ofere complimente gratis si sa-i faca pe oameni sa-si recapete incredea in ei. Pe aleea unui parc a intalnit o femeie intre doua varste, aceasta statea ganditoare si trista in scaunul ei cu rotile. El s-a apropiat de ea si i-a spus ca este o femeie cu ochi calzi si blanzi, care ar putea zapaci instantaneu orice barbat, ca pare a fi o femeie inteleapta si ca acest lucru este foarte evident. El a rugat-o sa-i spuna ce anume iubeste cel mai mult pe lume. Femeia ia spus ca isi iubeste foarte mult fiica. “Are cel mai minunat zambet”, a mai spus femeia. Fiica acelei doamne era chiar faptura fermecatoare care nu vroia nici macar sa surada atunci cand El ii spunea ca este uluitor de frumoasa.

Intr-un tarziu, El a devenit trist si a uitat de oamenii pe care i-a facut atat de fericiti. Nu mai zambea si nici nu mai spunea cuvinte vindecatoare, menite sa te faca sa revii la viata. Lumea a observat si a inceput sa-l respinga, sa-l ocoleasca chiar. Incet, incet rana din sufletul sau a inceput sa se cicatrizeze.

Intr-o alta zi El a vazut poza cuiva aflata pe carnetul de conducere, acolo barbatul respectiv aproape ca radea in hohote. Si-a adus aminte de femeia fara zambet si de regula de la serviciul permise auto. A inceput sa alerge intr-acolo. Langa aparatul foto care imortaliza candva oameni posomorati era un barbat respingator, care nu avea aproape nimic de complimentat. Acesta i-a spus ca acea femeie “idioata” a fost concediata pe motiv ca a inceput sa faca poze la oameni zambitori, entuziasti si plini de viata.

El a plecat in cautarea Ei. A alergat dintr-un loc in altul. Nimic, nici urma de femeia fara zambet. Intr-o dimineata a zarit o coada imensa la usa serviciului de pasapoarte. S-a apropiat timid si acolo a vazut-o pe Ea. Femeia s-a intors involuntar si la vazut pe El. In acel moment pe fata Ei a aparut un zambet larg si natural, fermecator si cuceritor. El si-a scapat mainile pe langa corp, nici macar nu mai putea sa respire. In sfarsit a vazut ce si-a dorit atat de mult, o femeie minunata, distinsa, care radea din suflet si cu pofta de viata. S-au apropiat unul de altul si s-au sarutat patimas in aplauzele celor care stateau la rand sa primeasca pofta de viata si puterea de a zambi din nou.

Cititorule, romance cu farmec gasim in toate femeile, indiferent daca acestea zambesc, daca plang, daca sunt iubite sau daca iubesc. Totul consta in a reusi sa scoti la iveala ceea ce exista deja.

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2013.