5 ian. 2016
  |   Nu sunt Comentarii

Gelozia și prostia

Observ tot mai des că gelozia și prostia merg mână în mână. Sau de mână. Asta nu-i deloc bine, zic eu. Gelozia, conform DEX din 2009, înseamnă ”sentiment chinuitor și obsedant provocat de bănuiala sau certitudinea că ființa iubită este necredincioasă”. Prostia, conform aceleiași surse, înseamnă ”starea celui lipsit de inteligență sau de învățătură, starea omului prost”.

Deci, o gelozie justificată, normală, domestică poate fi binevenită. Chiar ajută uneori. Simțind că ești gelos îți dai seama singur că ești implicat emoțional în relația cu partenerul. Așadar, apatia în fața diferitelor situații apărute în cuplu este egală cu lipsa totală a geloziei.

Însă, atunci când ducem totul la extreme, când ne imaginăm tot timpul că femeia sau bărbatul de lângă noi ar putea să și-o tragă sau să flirteze cu altcineva, când ajungem la anxietate, la furie, la frică, deja vorbim de posesivitate, de o gândire bolnavă, de prostie, de lipsa unei gândiri raționale.

Dacă partenerul vorbește pe facebook cu prietenii virtuali sau chiar reali asta nu însemnă neapărat o amenințare. Dacă soția ta admiră fundul unui bărbat nu ai nici un motiv să fii gelos, pentru că sunt convins că și tu ca bărbat te uiți la fundurile bombate și frumos sculptate ale altor femei. Ai ochi ca să vezi, să admiri, să privești atât frumosul cât și urâtul. Nimeni nu te poate îngrădi în privința asta, nimeni nu te poate poseda în totalitate sau în exclusivitate. Cine încearcă asta eu cred că e bolnav.

Dacă dansezi cu o femeie asta nu înseamnă că ți-o și tragi cu acea femeie. Dacă comunici mult mai bine cu un bărbat, atât din priviri cât și verbal, asta nu înseamnă că îți înșeli partenerul sau că ai de gând să o faci.

Eu cred că sentimentul de gelozie apare atunci când nu există sau a dispărut încrederea în partener. Desigur, niciodată nu ai să poți spune ”am încredere totală în soț sau soție, pentru că oricând poate apărea un rival. Dar nici nu poți să trăiești toată viața pândindu-ți partenerul, verificându-l din cinci în cinci minute la telefon, bănuindu-l în orice moment, ascultând dacă nu cumva se masturbează în baie și tu nu ești prezent, dacă nu cumva s-a întâlnit cu cineva și a privit acea persoană direct în ochi. Nu, asta nu înseamnă gelozie, repet, asta înseamnă tâmpenie, prostie, lipsă totală de încredere.

Unii oameni nu-și iubesc cu adevărat partenerul de viață. Aceștia se manifestă prin gelozie deoarece ei consideră că au dreptul să posede în totalitate pe cineva și le este frică să nu piardă pe acel cineva dispus să fie posedat la maxim. A nu se confunda posesia din timpul actului sexual cu cea din viața de zi cu zi. A poseda, a sclăvi pe cineva, nu înseamnă iubire, ci doar o părere că prin parteneriat femeia sau bărbatul trebuie să nu mai privească pe nimeni, să nu mai comunice cu oricine și oricând, să nu mai facă ceea ce-i plăcea să facă, să se izoleze de tot și de toată lumea.

Pentru ca gelozia să fie doar o reacție firească trebuie să rămâi în zona certitudinilor, dacă pășești în sfera ficțiunilor și a imaginațiilor stupide, gata, ai căzut în latura bolii, a prostiei, caz în care cel mai bine ar fi să consulți rapid un psihoterapeut. Nu de alta, dar partenerul de viață chiar nu cred că-și dorește să-ți suporte la infinit mofturile, tâmpeniile și neroziile tale de copil prost.

Am cunoscut femei care mi-au impus să nu mai stau de vorbă cu anumite persoane din simplul motiv că eram bănuit de relații extraconjugale. Poftim? Am întâlnit bărbați care îmi povesteau cu lux de amănunte cum își regulează amantele și cum se impun ei în fața nevestelor când vine vorba de dansat, de privit sau de vorbit cu alți bărbați. Asta sună cam așa: eu am voie, tu nu!

Din punct de vedere medical, psihoterapeuții consideră că gelozia excesivă reprezintă, de fapt, o gelozie patologică numită și gelozie morbidă.

Unii oameni ajung să fie geloși pentru că apar persoane în jurul cuplului lor care sunt mult mai inteligente, mai frumoase, mai elegante, mai cu vino-ncoa, mai comunicative, mai sociabile, cu mai mult respect și poate mai empatice decât ei.

Dacă soției tale îi face mai multă plăcere să stea de vorbă cu un anume bărbat asta nu înseamnă decât că tu, bărbatul din viața acelei femei, nu te ridici la nivelul așteptărilor ei. Prin urmare, problema-i la tine, nu la ea. În timp ce tu stai și îți urmărești soția cu binoclul de la prietenul de peste drum, s-ar putea să apară un bărbat mai plin de șarm, mai comunicativ, mai pe gustul soției. Într-o astfel de situație ar trebui să te întrebi dacă nu cumva tu ai rămas în urmă, dacă nu cumva, în loc să evoluezi, ți-ai petrecut timpul doar bănuind.

Laudă-ți partenerul, adresează-i cuvinte pe care vrea să le audă uneori. Gelozia excesivă duce la neîncredere totală, erodează relația și într-un final s-ar putea să ducă la despărțire. Dacă simți că ceva nu-i în regulă stai de vorbă cu partenerul. Discută despre lucrurile care te frământă, nu ține în tine și mai ales nu o da în tâmpenii și prostii pe care tu poate le numești gelozie.

Nu în ultimul rând, nu considera că dacă tu îți înșeli partenerul s-ar putea ca și el să te înșele pe tine, pentru că această situație nu-i valabilă în toate cazurile. Nu încerca să impui reguli doar pentru ca tu să te simți în siguranță în viața de cuplu. Discută, discută și iar discută. Numai așa vei rămâne în zona geloziei normale, firești. Altfel, o s-o dai în prosteli, în amenințări, în tâmpenii care îți va îndepărta partenerul tot mai mult sau, în cel mai fericit caz, vei avea lângă tine un mare fals. Baftă.

Ce mai poţi să spui?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre Urieş

Blogger, web designer, fotograf. Pasionat de fotografie, filme, calculatoare. Călătoresc cât de mult pot. Scriu şi citesc cu plăcere. Cea mai citită revistă: PhotoMagazine. Cel mai vizionat film: Gladiator (2000). Fotograful preferat: Andrzej Dragan. Aşteptări de la viaţă: n-am, prefer să mă aştepte ea.