În noaptea de înviere se amestecă vii cu morții

Bă, cătă filo, frate. Te doare capul, dă atâta filopftei. Filopftei ie bărbatul lui filofteia, În noaptea de înviere, a o mie nouă sute jdemii de învieri, după ce tot moare, ie preoți, frate, care se îmbracă, se pregătesc, și nu învie, frate. Ie mormânt acolo și nu învie. Nu apare, ie plecat la mormândeaia și aia durează mii. Ani. Mii dă ani.

Trag, unii, cu carbid. Frate philopteu, mai las-o, că măcăne rău. Te făcuși filofteu, brusc, după ce erau dupe tine numa bube, ațe, brice și carice?

Bă, băiete, iești, fix tu, lupule, de las stâne. Cu tine să a inventat stîna cu lupul care păzește oiule.

Toate-s sfinte. Masa era sfântă, dar dupe măcelul lui ăia, că ăia facea tranziție.

Io-l iubesc pe popa Nicula, dar, parcă, l-aș prefera tăcut. Tăcut, bre.