La cinci ani, după un ultim a fi, ți-am scris, mamă, de mână, cum îți plăcea

Dragă mamă, au trecut cinci ani de când nu mai ești aici și încă sunt momente în care instinctul mă face să mă gândesc că aș putea să te sun, să-ți cer un sfat sau să-ți spun ce se întâmplă în viața mea. Apoi îmi amintesc că au rămas doar amintirile, iar dorul se așază din nou în sufletul meu.

Mă gândesc foarte des la felul în care ai trăit. Ai fost un om bun cu toată lumea, fără excepție. Nu ai vrut răul nimănui, niciodată și ai crezut cu toată ființa în pace, în înțelegere și în puterea bunătății. Într-o lume care poate fi uneori extrem de aspră, tu ai ales mereu blândețea.

Aveai darul rar de a asculta cu adevărat. Nu doar auzeai cuvintele, ci înțelegeai durerea, teama și speranța ascunse în spatele lor. De fiecare dată găseai sfatul potrivit, nu pentru că aveai răspunsuri la toate, ci pentru că vorbeai din iubire și înțelepciune.

Îți mulțumesc, mamă, pentru iubirea ta necondiționată. Ai fost alături de mine în cele mai grele momente ale vieții mele. Ai suferit împreună cu mine atunci când mi-a fost greu și nu m-ai lăsat singur când am fost la pământ. Când nu mai vedeam nicio ieșire, tu găseai puterea să mă ridici. Când îmi pierdeam speranța, tu credeai pentru amândoi.

Mi-e dor de tine în feluri pe care cuvintele nu le pot cuprinde. Mi-e dor de vocea ta, de sfaturile tale, de felul în care știai să liniștești furtunile din sufletul meu. Mi-e dor să știu că, indiferent cât de greu ar fi, există cineva care mă înțelege fără să fie nevoie să explic prea multe.

Există o amintire care nu mă va părăsi niciodată. |Când a murit sora mea eu nu am știut imediat și nici nu am putut fi prezent la înmormântarea ei. Tu ai fost cea care mi-a dat vestea. Nu voi uita niciodată privirea ta, vocea ta și felul în care ai stat în fața mea în acel moment. Durerea era și a ta, poate la fel de mare sau chiar mai mare decât a mea, și totuși ai găsit puterea să fii acolo pentru mine.

Atitudinea ta din acea clipă mi-a rămas întipărită pentru totdeauna în minte. Nu au fost doar cuvintele pe care le-ai rostit, ci felul în care ai făcut-o, cu o demnitate, o blândețe și o iubire pe care nu le voi uita niciodată. În timp ce sufletul tău era sfâșiat de pierderea unei fiice, te-ai gândit și la durerea mea. Ai purtat propria suferință și, în același timp, ai încercat să o ușurezi pe a mea.

Abia acum înțeleg mai bine cât de mare a fost puterea ta. În acea zi am văzut nu doar o mamă îndurerată, ci un om extraordinar, capabil să ofere sprijin chiar și atunci când suferea profund. Acea imagine a ta a rămas vie în mine și mă însoțește ori de câte ori mă gândesc la tine.

Te iubesc, mamă. Îți mulțumesc pentru tot. Și îmi va fi dor de tine cât voi trăi.

Cu dragoste și recunoștință, copilul tău