28 mai 2016
  |   1 Comentariu

Lapte și lactate ADO, produse românești sută la sută naturale – A doua parte

Așa cum spuneam în prima parte a acestui articol am fost invitat să particip ca și blogger la #vizitainhd și #fabricatinhd. Câteva impresii despre seara socializării poți lectura aici. Dar să continuăm ideea. M-am trezit la o oră la fel de mică ca cea în care m-am așternut la somn. Nu știam exact dacă sunt în fabrica de lapte de la Fermele Ado sau doar în propriul meu pat.

Am întins mâna după telefon. Mda, eram încă în pat. M-am ridicat repejor și după cele necesare pe la băi și alte colțuri ale casei m-am văzut ieșit pe ușă îndreptându-mă spre Vila Flamingo, locația unde erau cazați bloggerii veniți de prin alte orașe.

Unii erau deja treziți, alții încă se mai adunau de prin băi. O cafea, schimbat două vorbe cu fiecare, îmbarcat și duși am fost spre satul Peșteana, comuna Densuș, o localitate situată la poalele munților Retezat, locul în care Fermele ADO se ocupă cu creșterea animalelor, cultura vegetală și cu procesarea laptelui, dar și cu fabricarea de diverse produse lactate sută la sută bio.

Și-am ajuns la fața locului. Am fost întâmpinați de Alexandra Rudean, managerul complexului. Unii s-au așezat la masă pentru discuții și degustare de produse, eu și cu încă doi colegi ne-am dus să vizităm interiorul fabricii de procesare a laptelui. Eram reticent, nu credeam că acolo chiar nu se adaugă conservanți sau cantități însemnate de lapte praf.

M-am înșelat. Și mă bucur că s-a întâmplat asta. De fapt am fost foarte încântat să aflu că pe strada mea din orașul meu natal există un automat de lapte numit Joiana care îți servește lapte cu gustul din copilărie, simțit și primit din belșug în curtea bunicilor. Inițial am fost reticent la laptele de la acel automat. De ce? Pentru că nu știam cine-l produce și dacă acea entitate chiar este de încredere. Acum sunt convins că acel lapte este 100% natural și că pot oricând să mă servesc cu încredere, mai ales că am aflat că produsul respectiv are zeci de analize care, de altfel, sunt destul de importante.

Așa că serviți-vă cu încredere. Laptele de la țăranul din piață s-ar putea să nu fie la fel de sigur. Îmi pare rău că trebuie să spun asta dar cam asta este realitatea.

Dar să mă întorc la țară, adică la Fermele ADO care au în custodie circa 400 de vaci, care dau de lucru la aproximativ 100 de oameni și care, în paralel, produc legume cu… miros și gust de legume. Din compoziția roșiilor cultivate în serele de la Peșteana lipsește cu desăvârșire ”plasticul”, adică nu mănânci chimicale ci roșii sută la sută bio.

Am vizitat și serele. Acolo am fost întâmpinați de o doamnă inginer care își ia munca foarte în serios, motiv pentru care este atât de serioasă când îți spune că trebuie respectate niște reguli încât simți fiori pe șira spinării. Am întrebat, din curiozitate, ce înseamnă acele nume trecute pe niște stâlpi situați în dreptul rândurilor cu roșii? Răspunsul tăios al doamnei inginer: ”Hm, înseamnă exact ce trebuie.” Am tăcut și-am plecat mai departe. Am aflat, totuși, de la Alexandra că pe acei stâlpi sunt trecute numele angajaților care au în grijă rândurile de legume.

De fapt, am constatat că la acele ferme totul este gândit până în cel mai mic detaliu. Nimic nu funcționează la întâmplare. Cei care fac parte din conducere sunt profesioniști cu vechime, produsele nu pleacă nicăieri până nu sunt sigure sută la sută, pe ambalaje nu sunt trecute mesaje înșelătoare, transparența se simte ca la ea acasă. Alexandra Rudean ne-a spus că se dorește montarea unor camere care să permită vizionarea în timp real a vieții din Fermele ADO. Interesantă idee. Așa vom avea ocazia să vedem cum se tratează animalele, ce anume fac angajații, ce anume mâncăm.

În privința animalelor crescute și exploatate la Fermele Peșteana nu pot să spun decât atât: BRAVO. Muzică ambientală, curățenie, vizite din partea veterinarului mai dese decât vizitele turiștilor la Mănăstirea Prislop, hectare de pășune speciale pentru văcuțele fericite.

Ado-8187 Ado-8195 Ado-8203

Un lucru care m-a surprins este acela că fermele nu sunt împrejmuite cu garduri înalte de beton care să nu-ți permită să vezi ce se întâmplă acolo. Cu excepția fabricii de procesare a laptelui, care se află într-un spațiu închis, cu reguli extreme de igienă, totul este vizibil. Trecătorul nu-i alungat, ci dimpotrivă, este chiar poftit să deguste o bucată de brânză sau chiar să-și cumpere un chefir care îți gâdilă simțurile atât de tare încât vei dori mereu și mereu să mai cumperi câte ceva de la Fermele ADO.

Am ieșit într-un târziu din fabrică și m-am alăturat celorlalți colegi la masa cu bunătăți pregătită special pentru noi. Și m-am răsfățat. Păcat că în general nu pot să mănânc mult, mă satur imediat. Mno, nu mai am arderile de pe vremea când făceam sport și rupeam frigiderul după fiecare antrenament.

Ne-am hrănit, am degustat cafele, am socializat din nou, am schimbat impresii, am degustat o friptură și-o salată de vinete care efectiv mi-a îmbătat simțurile și ne-am pregătit să plecăm la Hațeg, unde urma să poposim la un hotel-restaurant nou, acolo fiind așteptați cu niște plăcinte făcute ca la mama acasă. Dar despre asta vorbim în partea a treia. Prima parte o poți lectura aici.

Va urma.

Fabricat în Hunedoara – Vizită în HD este un eveniment organizat de Sebastian Bârgău, Denisa Bârgău și Călin Bobora, în colaborare cu sponsorii și partenerii de anul acesta: Sponsori principali: Carpatcement / Heidelbergcement Romania; Fermele ADO Țara Hațegului Parteneri: Pizzeria Napoli, Cafe Bar Sara.

Un răspuns la Lapte și lactate ADO, produse românești sută la sută naturale – A doua parte

Ce mai poţi să spui?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre Urieş

Blogger, web designer, fotograf. Pasionat de fotografie, filme, calculatoare. Călătoresc cât de mult pot. Scriu şi citesc cu plăcere. Cea mai citită revistă: PhotoMagazine. Cel mai vizionat film: Gladiator (2000). Fotograful preferat: Andrzej Dragan. Aşteptări de la viaţă: n-am, prefer să mă aştepte ea.