4 apr. 2016
  |   Nu sunt Comentarii

Limitele false versus limitele reale

Știm cu toții că viața ne este dirijată mai ales de limite. Numai că de cele mai multe ori nu realizăm că limitele sunt de două feluri, reale și false. Unii dintre noi acționăm fără să ne cunoaștem limitele și din această cauză uneori reușim s-o dăm în bară.

Ne naștem cu anumite limite, însă, pe parcursul vieții, ne sunt impuse și anumite limite false. Unii au interes ca cei din preajma lor să fie limitați, prin urmare se apelează la manipularea maselor.

Am auzit în mod frecvent invocarea unor limite false de genul ”nu pot înota”, ”îmi este imposibil să vorbesc în fața unei mase mari de oameni”, ”nu știu să schimb un bec”, ”nu pot învăța să cânt la vioară”.

Nimic mai fals. Anumite acțiuni, activități, îndeletniciri, se pot învăța, ai nevoie de voință, răbdare și perseverență. Cu aceste trei atribute poți să cucerești Everestul, spațiul aerian sau chiar lumea.

Ești limitat la propriu atunci când vine vorba de activități pe care nu le poți face datorită deficiențelor fizice. Dar chiar și-atunci limitele pot fi depășite dacă îți pui în bagajul zilnic voința, răbdarea și perseverența. Nick Vujicic a demonstrat că cele mai multe limite sunt produse doar de mintea noastră, ele neexistând, de fapt, în spațiul realității.

Eu personal acționez ca și cum nu aș avea limite, dar asta nu înseamnă că nu-mi cunosc limitările impuse de propria-mi minte. Atunci când viața ne este pusă în pericol suntem surprinși de faptul că anumite limitări dispar instantaneu. Frica, necunoscutul, iluziile și eșecurile dau naștere la tot felul de limite, iar când apar aceste obstacole ne închidem în noi și renunțăm la riscuri și chiar la foarte multe activități simple, normale.

Omenirea a cucerit aproape tot. Însă oamenii, la nivel individual, își impun zeci, sute de limite. Shelle Rose Charvet scrie în cartea sa ”Cuvinte care schimbă minți” că fiecare persoană are un anumit număr de filtre prin care lasă să intre anumite părți ale lumii reale. Un alt mare scriitor și orator spune că omul are două fabrici de gânduri, una de creație a gândurilor negative și una de creare a gândurilor pozitive. La prima, inginerul șef este domnul Eșec, iar la a doua se află domnul inginer Succes.

Cineva spunea că a face mai puțin decât POȚI să faci înseamnă crimă. Atitudinea față de noi înșine și față de om, ca și creație, dirijează într-un fel sau altul orchestra și muzica limitărilor. Limitele naturale nu prea pot fi controlate, însă cele false pot fi combătute și chiar eliminate pentru totdeauna.

Ce mai poţi să spui?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre Urieş

Blogger, web designer, fotograf. Pasionat de fotografie, filme, calculatoare. Călătoresc cât de mult pot. Scriu şi citesc cu plăcere. Cea mai citită revistă: PhotoMagazine. Cel mai vizionat film: Gladiator (2000). Fotograful preferat: Andrzej Dragan. Aşteptări de la viaţă: n-am, prefer să mă aştepte ea.