29 iul. 2015
  |   Nu sunt Comentarii

Locul tinerilor cu probleme speciale în societate II

De la evenimente petrecute pe teritoriul educaţiei şi învăţământului să păşim în lumea neagră a delicvenţei juvenile: „Surprins furând, un ţigan a lovit o bătrână cu ciocanul în cap. Rezmuveş Ciprian, de 16 ani, ţigan, este cunoscut cu antecedente penale, dar de fiecare dată a fost încredinţat părinţilor ori internat la Centrul de primire a minorilor”; „Patru infractori din gruparea ‚judocanul’ au fabricat şi plasat pe piaţă peste 1.200 bancnote false de 50.000 lei. Banda acestor infractori a putut acţiona nestingherită timp de aproape un an de zile”;

„Trei infractori periculoşi, autori a două infracţiuni de omor deosebit de grav şi a şapte tâlhării, au fost reţinuţi la Timişoara. Autorii: Mândruţ Mariana (21 ani), Lucăcel Tatiana Violeta (24 ani) şi Nicola Franz (28 ani)”; „Florin Necula (27 ani) a evadat de la Penitenciarul Mărgineni pentru a-şi ucide nevasta şi copilul”; „Aurolacii lui Băsescu terorizează hotelul Metrorex. Cei mai mulţi dintre ei au sifilis. Toţi sunt convinşi că societatea e de vină. Îngroziţi şi terorizaţi, administratorii privesc scenele din sala de mese în care mirosul pestilenţial îţi mută nasul. Îşi fac cruce şi şoptesc rugăciuni de mulţumire că asociaţiile umanitare nu au adus pentru cazare, aşa cum au promis, 500 de copii ai străzii”.

Iată, deci, imagini tulburătoare şi alarmante, apocaliptice chiar. Subiecte delicate şi greu de înţeles pentru o societate care până mai ieri era mai mult sau mai puţin mulţumită că asemenea monstruozităţi nu şi-au găsit loc şi în rândurile românilor.

Ne întrebăm: dar cine se mai chinuie în ziua de azi să evidenţieze problemele sociale şi să deschidă cât de cât ochii oamenilor pentru ca aceştia măcar să observe lumea în care trăiesc? Actorii, regizorii… artiştii în general? Da, aceştia se pare că se mai apleacă spre adevărata realitate. Să dăm un exemplu.

Chipuri tinere, tunsori moderne, priviri directe şi fixe ale unor ochi reci şi goi. O întrebare scurtă, un răspuns la fel de scurt:

  • Îi loveşti pe oameni?
  • Poate!
  • De ce?
  • Pur şi simplu.

Da, pot să lovească oameni, să atace un om beat sau să jefuiască o femeie sub ameninţarea cuţitului. Cu acest dialog începe filmul „Patsanii” (Puştii), regizat de Dinara Asanova. Este un film despre delincvenţa juvenilă. Cea mai mare parte a acţiunii filmului se desfăşoară într-o tabără de muncă de vară pentru adolescenţi dificili. Fiecare episod, ca un val ce se apropie de ţărm, aduce în prim plan chipurile acestor tineri – vieţi sfărâmate, minţi corupte, personalităţi deformate.

Imaginea tinereţii chinuite este terifiantă; este mediul din care apar delincvenţii, suflete care se mută dintr-un penitenciar în altul, indivizi care trec de la un proces la altul. Prezentate împreună, episoadele relevă şi motivele care i-au făcut pe aceşti tineri să ajungă în această situaţie sumbră: familii dezorganizate, indiferenţa celor din jur (a societăţii în general), ineficacitatea şcolilor, influenţa negativă a prietenilor adulţi, marginalitatea şi propria lor lipsă de voinţă şi înclinaţie spre greşeală şi rău.

Producătorii filmului nu propun o soluţie, nu dau sfaturi, încearcă însă, prin imagini teribil de relevante pentru depistarea unei societăţi decăzute, să evidenţieze faptul că un tânăr care a luat-o pe căi greşite nu va refuza niciodată o mână întinsă, mai ales dacă acea mână este oferită cu sinceritate şi înţelegere.

Va urma. Primul episod îl poţi citi aici.

Ce mai poţi să spui?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre Urieş

Blogger, web designer, fotograf. Pasionat de fotografie, filme, calculatoare. Călătoresc cât de mult pot. Scriu şi citesc cu plăcere. Cea mai citită revistă: PhotoMagazine. Cel mai vizionat film: Gladiator (2000). Fotograful preferat: Andrzej Dragan. Aşteptări de la viaţă: n-am, prefer să mă aştepte ea.