20 iul. 2015
  |   2 Comentarii

Locul tinerilor cu probleme speciale în societate I

Am găsit printre vechiturile mele un eseu pe care l-am scris în data de 24 noiembrie 1997, pentru  a-l depune ulterior la Departamentul Social al Preşedenţiei României cu scopul de a candida la un post de referent pe probleme sociale. La acea vreme mă aflam în Bucureşti. Au trecut două săptămâni şi tocmai îmi pierdusem speranţa că cineva mă va suna să-mi spună dacă măcar am scris ceva demn de admirat sau nu.

Şi telefonul meu Alcatel One Touch Easy, primit de la cotidianul unde eram angajat atunci, tocmai sună.

Bună ziua, vă sunăm de la instituţia Preşedintelui României, în legătură cu candidatura depusă de dumneavoastră pentru postul de referent pe situaţii dificile ale tinerilor cu probleme speciale din România. Vă felicit pentru eseul dumneavoastră şi pentru recomandări, dar trebuie să vă spun că postul a fost deja ocupat.

Nu mai reţin numele persoanei care m-a sunat dar nici nu mai contează asta prea tare. Norocosul? Era din familie! Eu am fost un fel de “marcă banul, asta-i câştigătoare, asta are, asta n-are, care-i aia câştigătoare?” Alba-neagra, îţi aminteşti?

Pentru că am bătut bibliotecile Bucureştiului, pentru că am făcut kilometri pentru a afla adevărul nicodată absolut, pentru că am constatat că fenomenul pe care eu vroiam să-l supervizez şi să-l minimalizez direct de la instituţia preşedintelui nu a scăzut, ci dimpotrivă a crescut, am decis să-mi public eseul aici.

Are câteva pagini A4 aşa că voi recurge la un serial – că tot ne plac serialele! Prima parte a eseului o găsiţi mai jos. Mulţumiri speciale celor care m-au ajutat şi susţinut în acea perioadă.


 

Locul tinerilor cu probleme speciale în societatea românească. Actual şi dezirabil.

Înainte de a pătrunde în haotica lume a tinerilor defavorizaţi sau, dacă aşa se doreşte, a tinerilor cu probleme speciale, să încercăm în prealabil o conturare a situaţiei în care aceşti indivizi sunt regăsiţi în actuala societate românească. Doresc un „mai întâi de toate” pentru a evita să ne rătăcim într-o lume pe care noi, favorizaţii, nu o cunoaştem decât aprioric.

Drept urmare, să punem câteva întrebări. Cine sunt aceşti tineri? De unde vin ei şi încotro se îndreaptă? Care sunt factorii care i-au adus la această stare de fapt? Aceşti indivizi sunt refuzaţi sau acceptaţi de către societate?

Bunăoară, acum când în sfârşit presa vorbeşte deschis şi cu voce gravă despre racile, neajunsuri şi fenomene disfuncţionale pentru societate, aflăm de delicvenţa juvenilă, de dimensiunile alarmante ale alcoolismului, de existenţa toxicomanilor, a fumătorilor de haşiş, a corupţiei, mitei şi a crimei organizate la scară mare, a cerşetoriei, a prostituţiei, a pedofiliei, a indiferenţei faţă de crimă şi a altor factori înspăimântători despre care, în trecut, ni se spunea că reprezintă stigmate ale decadenţei occidentale.

Acestea fiind date, consider că în dezbaterea unei asemenea problematici, legate şi generate de cele mai multe ori de tineri, este imperios necesar să fim pragmatici, obiectivi şi fără pretenţii de a epuiza într-un moment sau altul subiectul.

Aşadar, pentru a contura un potenţial răspuns la întrebarea cine sunt aceşti tineri defavorizaţi?, să ne îndreptăm atenţia spre opinia publică. Şi cine altcineva ar putea să redea mai bine glasul opiniei publice dacă nu presa?

Iată câteva semnale aduse de presă cu privire la evenimente a căror principali protagonişti au fost tineri din România.

Peste 2000 de elevi, din aproape toate liceele bucureştene, au manifestat în faţa Ministerului Educaţiei Naţionale. Cauza acestei revolte spontane este lipsa de informare în ceea ce priveşte materiile la care se susţine bacalaureatul şi susţinerea tuturor probelor orale într-o singură zi. Pe o imensă coală de hârtie scria: nici o prostituată nu face cinci orale pe zi.

Liceenii de la „Coşbuc” cer demisia ministrului educaţiei. (Suceava) Elevii grevişti au aruncat cu cocoloaşe de hârtie în inspectorul general. (Timişoara) Nici noi nu suntem genii. (Iaşi) Elevii care au lipsit de la şcoală pentru miting vor primi 7 la purtare.

Semicentenarul Universităţii din Craiova a fost sărbătorit de liceeni printr-un miting de proporţii. Răsculaţii au fost înconjuraţi de jandarmi şi poliţişti pentru a nu se apropia prea tare de ministrul Petrescu. Luat prin surprindere, ministrul Petrescu i-a ameţit cu legea învăţământului. Peste 200 de tineri absolvenţi ai facultăţilor de turism s-au înghesuit ieri să capete unul din cele 30 de locuri de muncă oferite de patroni. Ca întotdeauna, la astfel de manifestări speranţele s-au rupt de realitate.

Trei elevi ai Liceului Sadoveanu din Capitală au venit beţi la şcoală. Unul a vomat în clasă. Conducerea liceului i-a luat imediat la întrebări şi a aflat că în afara lichiorului savurat înainte de cursuri, cei trei au fumat şi câte o ţigară oferită de un necunoscut.

Va urma.

Ce mai poţi să spui?

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Despre Urieş

Blogger, web designer, fotograf. Pasionat de fotografie, filme, calculatoare. Călătoresc cât de mult pot. Scriu şi citesc cu plăcere. Cea mai citită revistă: PhotoMagazine. Cel mai vizionat film: Gladiator (2000). Fotograful preferat: Andrzej Dragan. Aşteptări de la viaţă: n-am, prefer să mă aştepte ea.
Abonează-te la blog prin email, gratis

Dacă îți place cum scriu introdu aici adresa de email pentru a te abona la blog, îți voi trimite notificări atunci când vor fi publicate articole noi.

Despre fotografie
Foto Blogger