30 nov. 2013
  |   11 Comentarii

Mama, Copilaria si Doina Fermecata

Doina a fost genul muzical al mamei mele si a reusit sa-mi transmita si mie ceva din secretele ei. Numai ca doina asta, pe care mama o tot doinea de cand se trezea si pana se punea din nou la somnul serii, nu era chiar un cantec, era o crema, una miraculoasa, creeata cu farmec si folosita de cele mai inteligente femei. Si acum este la fel. Stii care-i secretul acelei alifii? Laptisorul de matca, adica emulsia din laptisorul de matca.

Povestea cu Doina

Stai de fapt sa-ti spun povestea asa cum s-a desfasurat ea, ca e vorba de una reala. Era pe la vremea cand eram rusinos tare, desi aveam niscaiva fete la care tanjeam. Nu aveam timp de cuceriri, ma rog, asta era o scuza, o alternativa la rusinea mea… Nu stiu de ce eram asa rusinos! Si pentru ca eram asa fetele ma abordau ele pe mine, ca doar nu era sa stea ele frumusel cu mainile in san sa astepte ca eu sa zic: vrei sa fii prietena mea?

Aveam parul mai lung, ma faleam cu expadrilele mele chinezesti si mergeam zi de zi tantos la antrenament chiar pe langa un camin de fete de liceu. Eu nu eram inca la liceu, eram doar pregatit sa termin a opta. Primeam fluieraturi, de la fete! Sportivii erau cei mai vanati, habar n-am de ce! Phuai, credeam ca intru in pamant! Incepusem sa ocolesc acea cladire, desi pusesem ochii pe o fatuca tare faina.

Intr-o zi mi-am facut curaj si am zis ca voi trece din nou pe la acel camin, chiar prin fata, si chiar vroiam sa abordez fata care imi placea. Stiti de unde era? Din Lupeni, adica din zona in care Super Blog isi va desfasura gala premiilor din acest an. Coincidenta, da, numai ca aceasta coincidenta vine de la doina mamei!

Dar sa-ti spun ce treaba are doina mamei cu mult farmec cu fatuca care ma fluiera pe mine dintr-un geam de camin, pe vremea cand nu aveam decat niste pufulet pe fata pe care eu vroiam sa-l barbieresc, ca barbatii! Inainte sa plec din casa am inceput sa ma aranjez, sa fiu mai atent la infatisarea mea.

Sunt in baie, refugiat acolo pe furis. Ma uit in oglinda si imi admir parul. Era bogat, dar cret si chestia aia ma enerva! Mi-am zis: ce naiba sa-i fac sa stea mai drept, ca la altii? Nu exista gel de par, insa pe etajera am descoperit emulsia de laptisor de matca Doina, adica fix doina cu care mama mi-a impuiat capul toata viata, fara sa corde nici macar un alt mic acord muzical. Ma uitam la sticla aia de plastic si am zis ca e momentul sa vad si eu ce poate face. Am citit intai ceea ce scria pe ea. Mi-am dat seama ca este inofensiva indiferent pe ce parte a corpului o vei aplica. Si asa a inceput joaca de-a soarecele si pisica la mine acasa.

Am turnat o cantitate generoasa de doina in palma si apoi am inceput sa imi intind parul cu ea. Oau, am zis, chestia asta face parul sa-mi luceasca, il intinde, il face sa fie asa cum vreau eu! Voi doini si eu de acum alaturi de mama. Am plecat si am trecut pe la camin. Fluieraturile erau de mult mai multa admiratie decat cele de data trecuta. E bine, mi-am zis. A aparut si fetiscana pentru care mi-am inclaiat eu parul cu emulsia mamei.

  • Ma duc la antrenament, cand ma intorc, daca vrei putem sa povestim cate ceva, ce zici?
  • Bine, mi-a zis zambind fata!

In ziua aia am uimit antrenorul, colegii si tot ce am prins in cale. Doina ma facuse curajos…

Dupa cateva luni… Doina are rival. Are pe naiba!

Mama se tot mira in privinta cantitatii de emulsie din sticla mata cu lichid roz. Eu am zis: habar n-am ce poate fi! Dupa vreo cateva luni apar la un chiosc niste cutii cu continut galben si cu o eticheta pe care scria gel de par. Asta-i! Si am sarit repede sa-mi cumpar primul inlocuitor al doinei cu care mama m-a invatat.

Dupa ce a aparut pe etajera si gelul galben de par, am observat ca lucrurile s-au schimbat. Gelul meu scadea vertiginos si eu ager cum sunt il observam lucind chiar in parul mamei. Aha, deci asa!

  • Mama, ai folosit tu din gelul meu de par?
  • Da, mama, dar putin!

Mie imi spui, mi-am zis in mintea mea?! Am acceptat trocul in mod tacit. Mai tarziu am aflat ca Doina e buna si pentru tenul meu, asa ca am inceput sa exagerez.

Una peste alta acum am aflat ca Doina este chiar un brand si ca are farmec de multi ani, chiar e cautat si peste hotare. Culmea, este si brand romanesc, crescut si vandut chiar de romani. Nu ma crezi? Fii atent/atenta.

La final vreau sa-ti mai spun ceva cititorule. Romania are branduri cu care se poate mandri, si asta nu pentru ca sunt branduri, ci pentru ca are produse care nu se dezmint. Doina pomenita de mine si Doina cu emulsie de castraveti au fost singurele produse cu care mama s-a dat pe fata toata viata ei. Stii cati ani are acum? Mama, ma/tu, evident? 83, dar stii ca pielea ei de pe fata este placuta la atingere chiar daca are urmele anilor lasati pe ea au un cuvant de spus? Eu cred si sustin ca orice femeie are un secret in poseta, important este ca ea sa fii ales exact secretul care i se potriveste.

doina-farmec

Farmec, are o colaborare KREM. Nu de ea a depins succesul meu pe vremea cand furam doinele mamei din baie sa ma fac frumos pentru admiratoarele mele scalambaite pe geamurile caminului de fete. Stiu insa ca la gala premiilor Super Blog 2013, pentru care am scris si acest articol, amintindu-mi de traznaile faine din copilaria mea, am sa ma dau cu emulsie de castraveti doinita sa vada toata lumea ca fata mea, chiar daca-i de Mos Craciun, e ferma, e pe capul meu, e rosie ca dupa o bataie cu zapada si este ca a unui fost barbat rusinos fluierat pe strada de femei tinere care inca nu stiu ce vor. Glumesc. Ba nu, sunt doar glumet.

Mai are rost sa iti precizez ca acest articol a fost scris si pentru Super Blog 2013?

11 Răspunsuri la Mama, Copilaria si Doina Fermecata

  • despa nicu spune:

    M-ai facut, dupa ce am citit articolul, sa imi amintesc de varsta de 18 ani.Era „fara griji si fara bani” vorba cantecului……..dar cu lumina in ochi
    Succes la un punctaj bun

    • Uries spune:

      Esti incredibil, atat tu cat si iubita ta. Multumesc pentru vizita, sunt foarte onorat sa te am prin preajma. Da, la 18 ani eram fara griji, indiferent ce probleme aveam… Sa stii ca mai am dou prietene speciale ca tine, asa ca tare mi-ar place sa te cunosc si personal.

  • despa nicu spune:

    Astept intrebarile de la toti bloggerii dar o sa ii acord exclusivitate lui Traian.

    • Uries spune:

      Nicu, placerea este de partea mea. Multumesc, oricum, ca am acest privilegiu. As vrea sa te intalnesc, mai ales ca am un Mos Craciun prieten la catarama. Asa ca te rog sa te gandesti serios sa vii la Straja.

    • despa nicu spune:

      ar fi o mare bucurie sa pot merge la Straja, dar nu cred ca pot sa ajung.Am de facut un drum spre Cluj si trebuie sa ma pregatesc pentru acolo.As vrea un prieten dar il vreau sincer.Urasc minciuna si prietenii „vorbiti”.
      In rest, mai mult vorbim la un telefon.
      Si daca tot il cunosti pe mosulica spune-i ca vreau lumina ochilor innapoi.

    • Uries spune:

      Imi pare rau ca nu poti ajunge. In ceea cel priveste pe mosu’ o sa-l rog sa-ti asculte dorintele.

  • MARIANA SELIUC spune:

    Pacat ca femeile au renuntat la „vechile si bunele cosmetice”din trecut numai datorita „publicitatii „unor produse noi .

    • MARIANA SELIUC spune:

      Am uitat sa spun ,buna comparatia crema Doina cu cantecul Doinei .Amandoua mangaie si patrunde acolo unde trebuie .:)
      Am inteles c-a fost ultimul articol pentru blog .Iti doresc succes ,il meriti pentru ca te-ai straduit mult si frumos .Multumesc c-am avut ocazia sa-mi hranesc mintea cu atatea informatii si cuvinte frumoase .Imi plac poeziile,nu incerci sa vezi ce-ti iasa ?:)

    • Uries spune:

      Ultimul articol pentru Super Blog din aceasta editie, Mariana. Sa scriu poezii?! Am cateva, dar le pastrez pentru mine pentru ca nu sunt inzestrat cu talent pentru asta.

    • MARIANA SELIUC spune:

      Nu vrei o parere 🙂
      Ca nu cred pana nu vad .:)

    • Uries spune:

      Parerile sunt binevenite pentru mine, insa nu cred ca e cazul… O sa-ti trimit personal daca vrei neaparat…

Ce mai poţi să spui?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre Urieş

Blogger, web designer, fotograf. Pasionat de fotografie, filme, calculatoare. Călătoresc cât de mult pot. Scriu şi citesc cu plăcere. Cea mai citită revistă: PhotoMagazine. Cel mai vizionat film: Gladiator (2000). Fotograful preferat: Andrzej Dragan. Aşteptări de la viaţă: n-am, prefer să mă aştepte ea.