Mama a zis că vrea un tatuaj

Glumeam. Deşi n-ar fi exclus s-o aud şi pe mama într-o zi că vrea cu-adevărat un tatuaj. Că dacă tot e la modă. Ce mare lucru ca la 85 de ani să-ţi tatuezi pe omoplatul drept un text de genul „am ţâţe tip şosetă şi mă mândresc cu ele”. Femeile nu ar trebui să se supere pe mine din cauza acestui articol. Fabulez doar, nimic din ce spun aici nu se aseamănă cu realitatea.

Cred că şi fiică-mea mai are puţin şi îmi va şopti la ureche: tati, vreau şi eu o inimioară tatuată pe obraz. Moda-i modă, trendurile dictează cu ce ne îmbrăcăm, ce mâncăm, ce tragem pe… drum după noi. Am văzut tatuat pe fundul unei femei un fluture, corpul insectei se termina undeva între fesele femeii. N-a ştiut să-mi explice concret de ce a ales acel tatuaj şi, mai ales, de ce acolo. Singura explicaţie pe care am primit-o a fost asta: mi s-a părut cool!

Înţeleg, tatuajul e o formă de manifestare mai specială, un mod prin care spui vreau să marchez un moment special din viaţa mea şi cred că un tatuaj este cel mai potrivit pentru asta. Însă, marcarea momentului în care ţi-ai cunoscut iubirea vieţii cu un nume tatuat pe braţ îmi pare o alegere total nepotrivită.

Am vrut cândva să-mi fac şi eu un tatuaj, tot aşa, luat de valul modei. Am ales un indian, un războinic Apache, pe care îl vroiam trântit direct pe umărul drept. Ete fleoşc, mi-am zis după ce am analizat problema mai bine. Ca să ce? Numai aşa pentru că mi-a plăcut de acel popor? Nu mi-am mai tatuat nimic şi nici n-o voi face vreodată. Tu ai un tatuaj? De ce l-ai făcut?