8 mart. 2016
  |   Nu sunt Comentarii

Nevoia de lift și starea locatarilor de bloc

Acum câteva minute am întâlnit o situație inedită la lift. Așteptam să urc. Vine un vecin, pe care nu-l știam, cu un câine de talie mijlocie. Urc în lift, urcă și câinele cu vecinul (câinele își conducea stăpânul, nicidecum invers). La cât, zic către vecinu’. Răspuns: la trei. Măi să fie, îmi zic, în gând, la trei? Păi eu urc până la trei alergând. Eu 45, vecinul vreo 27, câinele aproximativ un an. Măi să fie, îmi zic, din nou. Bun, nu contează, o fi omul obosit.

Ajungem la trei. Acolo, un alt vecin necunoscut, dă să intre. Acela cobora de la etajul trei. Măi să fie, îmi zic, din nou, ce-i asta? Un tânăr nu urcă trei etaje, adică nu bate la pas câteva trepte pe jos, iar un bătrân (circa 55 de ani) nu coboară trei etaje decât cu liftul?

Păi e grav. De fapt, cred că am primit un răspuns pe care-l bănuiam. Tinerii îmbătrânesc mai repede pentru că urcă trei etaje cu liftul și bătrânii mor mai repede pentru că nu mai fac mișcare și coboară trei etaje cu liftul. Fraților, mai lăsați liftul să se odihnească. Du-te până la colț, după țigări, pe jos, lasă mașina să-și mai revină. Te dor picioarele? Păi da, te dor pentru că te dai numai cu liftul, cu mașina, cu troleul, cu autobuzul, cu metroul. Picioarele tale te dor pentru că nu le mai oferi antrenamentul necesar să se obișnuiască cu efortul. Dar dacă stai la etajul zece și liftul se defectează de nici mama depanatorilor nu poate să-l depaneze într-o lună de zile, ce faci, îți instalezi telecabină personală până la geamul de la bucătărie?

Ce mai poţi să spui?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre Urieş

Blogger, web designer, fotograf. Pasionat de fotografie, filme, calculatoare. Călătoresc cât de mult pot. Scriu şi citesc cu plăcere. Cea mai citită revistă: PhotoMagazine. Cel mai vizionat film: Gladiator (2000). Fotograful preferat: Andrzej Dragan. Aşteptări de la viaţă: n-am, prefer să mă aştepte ea.