14 mart. 2016
  |   Nu sunt Comentarii

Nu mai mâncați rahat, doar curățați-l de pe trotuar

Ți se răhățește câinele, fix în mijlocul trotuarului. Și asta nu pentru că bietul animal știe ce face, ci pentru că are și el nevoi, pentru că tu nu l-ai învățat să-și facă nevoile în alte locuri, pentru că patrupedul nu știe să utilizeze o toaletă, pentru că-l scapă, și când îl scapă se pune în poziție și face un mare sau mic rahat. Tu ce faci? Arunci o privire plină de repulsie, mirându-te chiar că animalul tău s-a răhățit prea gros sau prea albastru, și pleci nepăsător mai departe, lăsând în urma ta ideea că altcineva trebuie să strângă după câinele tău, nu tu, proprietarul, stăpânul unui animal de companie care se cacă și se pișă pe unde apucă.

Și sunt convins că și dacă ți s-ar pișa animalul pe bombeul trecătorului tot nu ți-ar păsa. Pentru că asta nu ține doar de ignoratul cu desăvârșire a legii și a spiritului civic, ci și de bunul simț, de lipsa bunului simț, de cei șapte ani de acasă, de felul în care te-au educat părinții și uneori învățătorii din clasele primare.

Nu trebuie să ai studii universitare pentru a înțelege că rahatul trântit pe asfalt chiar de câinele tău trebuie luat de tine, în mod obligatoriu, și dus la o ghenă de gunoi. Nu ar trebui să existe legi pentru așa ceva, ci doar educație și bun simț, respect pentru ceilalți și mai ales respect pentru tine, că și tu ai putea cândva călca într-un căcat de câine lăsat acolo de un alt nesimțit de stăpân.

Dacă cineva te oprește și îți spune, omule, nu ai strâns după câinele tău, te enervezi, îți afișezi mândria, aroganța și nesimțirea. Propui ca toată lumea să se uite în altă parte, să ignore răhățirea câinilor pe stradă, propui, de fapt, să călcăm, cu ignoranță, în căcat de câine.

Să mă uit în altă parte, zici? Da, sună simplu, ușor. E vorba doar de un căcat de câine. Numai că vorbim de un gest periculos. Da, ignoranța în fața căcatului de câine de pe stradă este cât se poate de periculoasă. Dacă mă uit în altă parte când se cacă câinele tău se presupune că ar trebui să fiu de acord cu asta, că ar trebui să nu-mi pese că toate străzile orașului în care trăiesc, alături de tine și de alți cetățeni, cărora, asemenea mie, nu le pasă de oraș, sunt pline de rahat. Iar acest căcat, înainte să ne dăm seama, va fi pe pantalonii și pantofii noștri, și-l vom căra în casele noastre, iar apoi casele noastre vor mirosi și ele a rahat. Da, dar ar fi ușor să mă uit în altă parte.

De ce nu ne-am uita în altă parte și în cazul unui furt, a unei tâlhări, a unui viol? Un copil fură din buzunarul unei bătrâne banii pregătiți pentru pâine. De ce ne-ar păsa? Data viitoare acel copil poate a crescut mare și decide să o și omoare în bătaie pe acea bătrână, pe motiv că a avut la ea doar 3 lei amărâți. Bani de pensionar al zilelor noastre. Sau poate acel copil îți intră în casă și-ți regulează nevasta. Care ar fi diferența? Pentru că în oricare din aceste cazuri am fi cu toții îngropați în rahat, plini de căcat ignorat.

Nu ai o pungă la tine? Ai uitat-o? Nu ți-ai cumpărat una? Ai mâini! Da, ai citit bine, ai două mâni. Cu una ai putea ține lesa și cu alta ai putea căra rahatul câinelui la cel mai apropiat tomberon. Ți-e scârbă? Asta-i foarte bine, pentru că și mie mi-e scârbă când câinele meu se răhățește în iarbă și mai apoi pun mâna și-l colectez într-o pungă, pentru că și altora le-ar fi scârbă dacă din greșeală ar călca în el, pentru că e normal să-ți fie scârbă de un căcat de câine, înțelegi?!

Așa că nu pot să mă uit în altă parte, nu pot să te ignor, așa cum nu pot să ignor nici un furt, un viol sau o tâlhărie, pentru că dacă aș face asta s-ar instala haosul, pentru că aș semăna cu tine, adică aș fi un rahat de om care își lasă în mijlocul drumului rahatul căcat chiar de câinele lui.

Dacă m-aș uita în altă parte asta ar însemna că sunt de acord să mă uit în altă parte chiar dacă tu te caci în drum, alături de propriul tău câine. Ar însemna că sunt de acord ca cineva să-mi violeze nevasta, prietena, iubita, ar însemna că nu-mi pasă dacă duc în propria casă mirosul de rahat provenit de la câinele tău, că nu mă interesează dacă orașul pute a rahat, că nu-mi pasă dacă monumentele istorice, străzile, zonele verzi, florile put a rahat de câine.

Ignoratul rahatului lăsat de câinele tău în mijlocul drumului nu poate fi apreciat, însă gestul de a te achita de o obligație civică, că da, colectatul rahatului de pe stradă este o obligație civică, este obligatoriu și chiar este apreciat de cei care te observă că faci asta, ți-o spun din proprie experiență. Așa că, omule, cetățeanule, românule, proprietarule de animal de companie, pune mâna și curăță locul în care s-a căcat câinele tău. Și ți-o spun așa, direct, pe înțelesul tău, curăță căcatul din stradă, nu-l lăsa acolo, sperând că-l va mânca un câine vagabond hămesit de foame sau că serviciul public de curățenie va curăța după tine în clipa imediat următoare.

Ce mai poţi să spui?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre Urieş

Blogger, web designer, fotograf. Pasionat de fotografie, filme, calculatoare. Călătoresc cât de mult pot. Scriu şi citesc cu plăcere. Cea mai citită revistă: PhotoMagazine. Cel mai vizionat film: Gladiator (2000). Fotograful preferat: Andrzej Dragan. Aşteptări de la viaţă: n-am, prefer să mă aştepte ea.