Înțeleg, nu te duci la cofland ca să cumperi un sul de hârtie ca să te ștergi la cur. Dar dacă cenepeul spune ești cam curpapir, mamaie, ești aproape dusă, te înțeleg. Nici pe îmbrăcatul vieții, de-i spune gardian public sau polițist local, nu-l înțeleg, că și el, ca toate babele, spune doar atât, sunt. Ești pe dracu, de sărbători locale. Atunci te aflu.
Voi ați văzut bunici făcând cumpărături? Nu-s normali. Ei cumpără. Pentru ei sunt făcute magazinele alea uriașe. Ei nu știu ce cumpără, ei știu mereu ce se vinde.
Azi, eram cu Cezar, afară. Una de pe geam zice că sunt pisici prin zonă. Eu îi spun că sunt în concediu. Și tot ea, insistă, și-mi spune că Cezar e câine. Bă, să moară maneliștii, nici nu mă gândeam vreodată că Cezar e câine.
Și tot așa, din prostie în prostie, mă cobor, la ea, la geam, stă la parter. Unde-s pisicile, zic, și io, ca civilizatu? Păi s-or dus, că… Fain câine. Câți ani are?
Dracu mai știe, zic și io. V-ați răcorit, mai zic? Când eram mai tânără iubeam pisicile, zice. Și azi le iubiți? Da. Frumos câine. Vă tot văd. Și azi m-ați văzut mai bine, fără barbă?
Nu, da, câinele alerga spre pisici. Să mori tu, voiai să alerge spre furnici? Apare o bunică. Stai s-o vezi. Mișto bunica. Am și eu.
Vorbește bunica cu aia. Termopane, diverse. Vecină. Venea de la caufland dar nu o mai putut să cumpere că o obosit. Bine, zic, mamaie, te ajut eu, cumpăr eu și-ți aduc, pe banii mei. Nu, că mă duc cu traista goală, e mai bine.
Prost ești, tâmpitule când ai deschis gura. Asta e. Treceau și trei tinerei. Proști ca de obicei. Nu semănau unul cu altul. Erau trei specii diferite. Atât mai pot, atât mai sunt, atât o să mai găsim. Septembrie plăcută.
Ce mai poţi să spui?