Teodora, prea multe nu am ce să spun. De obicei am cuvinte la mine, cu mine. Tu, iar le-ai cumva. Și dacă tu ai reușit să-mi smulgi o lacrimă înseamnă că n-ai cum. Alt român cu care mă mândresc, și pentru limbă, pentru grai, dar mai ales că nu se dezminte. Mi-am ridicat pălăria. În fața ta. Te iubesc, om fain. Să ne cânți, să nu ne lași cu tăcerea și liniștea.
Ce mai poţi să spui?