Am pierdut 80 de gb de fotografie

Niciodată, dar niciodată să nu faci ca mine. Dacă ai un laptop, desktop sau orice alt dispozitiv cu care lucrezi şi care are ca şi unitate de stocare un hard disk, nu te lăsa pe tânjală cu speranţa stupidă că obiectul tău de lucru nu se va buşi niciodată. Ba da, un calculator sau un hard se poate buşi oricând, la orice oră, exact atunci când te aştepţi mai puţin. Articolul acesta nu este un tutorial, ci un avertisment şi totodată un sfat foarte important, pe care nu ai voie să-l ignori.

Şi problema se prezintă în felul următor. Am un laptop MSI CR700 de 17 inch, cu care lucram toată ziua. A fost instrumentul pe care am stocat nervi, stres, bani, şi mai ales toată munca mea de cinci ani încoace. Programe de grafică, softuri speciale de prelucrare fotografie, proiecte de web design, în lucru sau finalizate, amintiri din viaţa familiei mele, dar mai ales peste 80 de Gb de fotografie prelucrată sau neprelucrată, proiecte fotografice aflate în curs de derulare, toate acestea s-au dus dracului, adică pe apa sâmbetei.

Da, ieri dimineaţă, laptopul meu nu a mai vrut să recunoască hardul, îmi spune că dispozitivul meu de stocare este failed, adică nu prea mai există. Crede-mă că m-am făcut ca semaforul. Când verde, când roşu, ca într-un final, dându-mi seama că problema-i naşpa, să mă învineţesc de la nervi şi sfinţi coborâţi din pod cu surle şi trîmbiţe.

Adică cum, mi-am zis, toată munca mea de pe hardul ăla nenorocit nu mai există? Ba există, mi-a spus specialistul, numai că nu mai ai tu acces la ea. Păi este munca mea, cum să nu am acces la ea? Munca mea, hardul meu, numai că poarta spre stocurile mele de date s-a închis.

Da, hardul meu m-a lăsat baltă exact când nu mă aşteptam. M-a luat durerile de stomac şi de cap, am înjurat, am implorat cerurile. Nimic, 80 de Gb de fotografie s-a dus dracului plocon.

Asta înseamnă să fii mafiot tâmpit şi cretin! Asta înseamnă să lucrezi şi zilnic să crezi că ţie nu ţi se poate întâmpla nimic la laptop. Sigur, în fiecare zi mi-am tot spus: o să-mi iau un hard extern de cel puţin un TB, dar nu azi, că azi nu am bani sau chef. Şi s-a întâmplat. Hardul meu a obosit şi şi-a dat ortul popii. Şi m-a lăsat cu un gust amar în gură şi cu dureri de stomac.

Asta înseamnă să fii prost, tâmpit, cretin şi mai ales ignorant. Ştiu, o să-mi spui şi tu: dar de ce nu ţi-ai stocat datele şi pe alte dispozitive? De prost, nu trebuie să-mi mai spui şi tu asta. O ştiu şi eu prea bine.

Aşa că nu fă şi tu ca mine. Nu te ruga la Dumnezeul de pe nori să-ţi ţină în viaţă laptopul sau hard discul pe veci, că nu te bagă nimeni în seamă. Tu trebuie să înţelegi că tehnologia se mai şi strică, că ea nu ţine o veşnicie, are un termen de valabilitate, ca şi noi, oamenii. Şi sfârşitul nu vine niciodată în urma unui fax sau apel vocal. Sfârşitul vine pe neaşteptate. Nu te culca pe-o ureche. Nu fă ca mine.

Am trimis hardul la specialist, poate reuşeşte să mai recupereze ceva. Revin dacă am veşti bune. Nu fă ca mine, te rog eu. Fii deştept, învaţă din greşelile altora.

Dacă ai varianta miraculoasă prin care aş putea să-mi recuperez măcar o parte din datele de pe hard dă cu ea de pereţii de la comentarii, să afle toată lumea de ea.