9 nov. 2015
  |   Nu sunt Comentarii

Povestea fetei care ţipa ca o nebună

Prin 1997 mă mutasem la Bucureşti, vroiam să-mi completez cumva studiile. Mă săturasem de provincie şi de oamenii care dormeau pe ei. Simţeam că pot mai mult. Aşa că mi-am făcut bagajul şi-am plecat. Şi ca să nu am motive de întors mi-am ars corăbiile, adică m-am înscris rapid la un curs de tehnici de interviu şi unul de jurnalism economic şi de afaceri.

Mi-am luat gazdă, însă banii fiind foarte puţini la început a trebuit să mă reorientez spre o cameră de cămin studenţesc. Acolo am primit o cameră la parter, localizată undeva pe la mijlocul culoarului.

După vreo două săptămâni am pus ochii pe o brunetă cu păr lung, cam cât mine de înaltă, cu nişte ochi care te străpungeau la fiecare fixare. Tipa era studentă la drept. Era foarte frumoasă şi avea un soi de fragilitate aparentă care mă ducea la gândul că dacă pun mâna pe ea s-ar putea să se spargă în milioane de bucăţi.

M-am Interesat de soarta ei şi am aflat că nu are prieten şi că este cam pretenţioasă la capitolul băieţi. Avea un păr lung şi negru care pur şi simplu mă înnebunea. Avea cameră la etajul doi, iar când intra în clădire inevitabil trebuia să treacă pe la uşa mea. Am oprit-o într-o seară pe hol şi i-am cerut cu împrumut ulei de gătit. S-a uitat la mine şi, remarcându-mi zâmbetul şiret pe care l-am afişat intenţionat, mi-a zâmbit şi m-a întrebat: dar ce vrei să faci cu uleiul?

Asta-i culmea, mă gândeam.

  • Nişte cartofi prăjiţi, că altceva nu prea am de mâncare, i-am spus viitoarei mele prietene.
  • Aha, fain, şi-mi dai şi mie după ce termini?
  • Cu toată plăcerea, am răspuns dintr-o răsuflare, fericit că planul meu a dat roade.
  • Perfect, zice bruneta, mă duc să-ţi aduc uleiul… Bei vin, mă întreabă ea, pe jumătate întoarsă spre mine? Am nişte vin roşu adus de acasă, de ţară. (aha, eşti de la ţară, mă gândeam)
  • Sigur, dacă aduci beau.

Şi-a fugit pe scări. Părea entuziasmată, încântată chiar de învoiala făcută cu mine. Mi-a dat impresia că parcă aştepta de mai mult timp să fie abordată de mine. Este a mea, mi-am zis. Şi nu mă gândeam doar la sex. Eram singur şi chiar nu aveam o prietenă. Şi fata îmi plăcea.

A venit cu uleiul şi cu o sticlă de doi litri cu vin roşu, genul ăla de trece o săptămână şi el se tot prelinge pe pahar. M-am apucat de curăţat cartofi şi de pregătit tigaia pentru gătit. Irina o chema pe noua mea viitoare prietenă. În seara aceea avea pe ea un tricou care îi scotea în evidenţă sânii mari, dar nu foarte mari. Potriviţi, supli şi tineri, da, mai ales tineri.

Îşi pusese nişte blugi strâmţi care se mulau perfect pe formele ei apetisante. Doamne, fata aia arăta perfect. Sau cel puţin aşa vedeam eu. Au mai văzut şi alţii, dar eu eram noua ei achiziţie, aşa că eram fericit. Ştii cum e cu tinereţea, îndrăgostitul şi iubirea atunci când eşti la început de drum. Totul pare perfect.

Revin la momentul serii. Am făcut cartofi prăjiţi, apoi am mâncat, am povestit şi-am băut vin. La un moment dat amândoi ne-am dat seama că suntem luaţi, adică piliţi de la vinul care ne dădea o amorţeală plăcută şi-o poftă teribilă să ne luăm în braţe şi să ne sărutăm.

Trec peste momentul în care am luat-o de mână şi bla, bla, bla. A dormit la mine. Mă rog… Am făcut dragoste, însă nu asta e partea cea mai interesantă, ci faptul că Irina zbiera ca o apucată. Adică fata aia gemea de mă auzea tot căminul.

I-am pus mâna la gură, perna pe faţă, i-am băgat limba-n gură, încercând astfel să-i ţin gura ocupată, nimic. Ziceai că se dezlănţuie iadul pe pământ. M-am oprit şi-am întrebat-o: dar tu nu poţi fără să zbieri aşa? Nu, nu-mi dau seama, asta e o problemă mare la mine, mi-a răspuns Irina. Trebuie să te obişnuieşti cu ideea.

Am înţeles şi m-am obişnuit cu ideea. La fel cum s-au obişnuit administratorul căminului şi colegii, adică ceilalţi locatari. Toată lumea din cămin ştia când eu făceam sex cu Irina. Era distractiv uneori, iar mie chiar îmi plăcea. Alteori devenea enervant. Pentru alţii. Irina se lăsa pradă plăcerilor carnale fără jumătăţi de măsură. Era o nebună frumoasă. Am fost prieteni aproape şase luni, timp în care am primit de mai multe ori atenţionări cu privire la extazul în care cădea Irinuca mea.

Dacă ai şi tu o poveste cu fete sau băieţi care zbierau în timpul actului sexual treci la comentarii.

Ce mai poţi să spui?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre Urieş

Blogger, web designer, fotograf. Pasionat de fotografie, filme, calculatoare. Călătoresc cât de mult pot. Scriu şi citesc cu plăcere. Cea mai citită revistă: PhotoMagazine. Cel mai vizionat film: Gladiator (2000). Fotograful preferat: Andrzej Dragan. Aşteptări de la viaţă: n-am, prefer să mă aştepte ea.