30 dec. 2013
  |   8 Comentarii

Revolutia din Decembrie 1989

La Revolutia din 22 decembrie 1989 aveam 18 ani. Eram tanar si dornic sa ies in evidenta. Asa ca am pus si eu mana pe un PM (pistol mitraliera – cu el urma sa dorm la cap la rascoala minerilor, putin mai tarziu) si am iesit in strada. Nu stiam exact ce se intampla, insa eram convins ca Romania in sfarsit scapa de un dictator nascut chiar in luna in care am fost si eu adus pe lume. Nu cred ca aceasta coincidenta poate da nastere la ideea ca daca esti nascut in luna ianuarie esti sigur un dictator.

FericireEra frig in acea iarna. Eu munceam, pentru ca vroiam sa castig banii mei, pe care sa-i cheltuiesc pe carti, casete audio, haine si benzi de magnetofon. Si chiar munceam din greu, uneori chiar si noaptea. Nu-mi pasa, eram rezistent si cand ai 18 ani pare ca totul se invarte in jurul tau.

Cand am auzit ca lumea s-a saturat in sfarsit si a iesit in strada am urcat cu mintea si cu sufletul pana in al noualea cer. Si am ramas acolo pana la sfarsit. Eram fericit crezand ca lumea se va asterne la picioarele mele si imi va oferi orice mult mai usor. Deja incepeam sa visez la tot felul de calatorii in America, Germania, Coasta de Azur. Imi spuneam: voi munci mult mai mult, voi invata si voi castiga foarte multi bani, voi face afaceri si voi putea astfel sa imi indeplinesc una dintre marile dorinte ale mele: calatoria.

decembrie_89Am iesit in strada, am tras cu pusca, am infruntat in frig asa-zisii teroristi. Chiar credeam ca a existat in zilele acelea asa ceva. Nu eram naiv, eram un idealist convins, un sentimental anihilat definitiv de societatea ce urma sa vina. Nu ma plang, imi amintesc doar cu nostalgie de vremurile si anii in care credeam ca lumea va deveni in timp mai buna, mai iubitoare de frumos.

In aceasta luna se implinesc 24 de ani de la revolutia din decembrie 1989. Nu cred neaparat ca poporul a fost cel care s-a rasculat prima data, insa sunt convins ca este mult mai bine sa respir si sa vorbesc in ritmul meu decat intr-unul impus de un singur om si de o sleahta de locotenenti lingusitori si parsivi.

decembrie_89_2Imi pare doar rau ca tineretul din ziua de astazi nu mai apreciaza Tom si Jerry si Popeye Marinarul. Nu ne mai uitam la un film, alegem sa ne jucam counter strike, sa ascultam etno tv, manelistul S.A. si horoscopul zilei. Nu mai mancam sarmale, halim hamburgheri si hotdoage, vorbim doar codat si in stil cel putin americanesc. Marin Preda e unul care a scris candva ceva, profesoara de romana are ciorapi cu banda adeziva si e fara chiloti si la 18 ani ne drogam si bem pana cand tronul in care ne cacam devine cel mai bun prieten.

decembrie_89_2Si stii de ce imi mai pare tare rau? Ca lumea incepe sa uite incet, incet, ca in decembrie 1989 unii si-au dat viata doar pentru ca noi sa nu facem fix ce facem acum: sa stam sa ne uitam la tembelizor cum ramasite ale comunismului inca ne mai dicteaza ce si cum sa facem, mancand euri pana pleznim.

revolutia_din_89Am scris acest articol in memoria celor care in ’89 au devenit persoane cu handicap si mai ales in memoria celor care atunci si-au gasit sfarsitul. Dumnezeu sa-i odihneasca pe ultimii si Romania sa devina in sfarsit libera, asa cum credeam si eu la sfarsitul anului in care aveam 18 ani. Numai bine, romani! La multi ani!

Fotografie: Dinu Lazar, Andrei Pandele, Paul Agarici. Mai multe poze cu Revolutia din Decembrie 1989 gasesti aici.

8 Răspunsuri la Revolutia din Decembrie 1989

  • Scurt si la subiect!

    Am ajuns sa ne uitam la trecut si sa regretam ceea ce au facut altii pentru libertatea noastra, in loc sa ii apreciem, sa ii respectam si sa traim si noi altfel. De fapt ne-am facut propria dictatura din libertatea care au castigat-o altii pentru noi. Oare cand ne vom trezi din somn?

    Sarbatori fericite si tie, Seirule! 😉

  • 'mnealui spune:

    Daca vrei tu sa-i zici revolutie…
    Am fost si eu pe acolo. Ce folos? Eu zic „evenimentele din decembrie” ca ce-a fost numai „unii” stiu. Iar din somn ne vom trezi cand va exploda mamaliga iar asta stii, se intampla o data la 50 de ani. Din pacate.

    • Uries spune:

      Evident ca nu pot decat sa-ti dau dreptate. Dar indiferent ce a fost e bine zic eu ca a fost, important e sa nu uitam, ca istorie se numeste asta. La multi ani, Christian!

  • Mariana spune:

    Pacat de visele marete pe care am indraznit sa le avem .Se pare ca nu putem detine controlul chiar uneori la ceea ce depinde de noi .Suntem un popor prea docil sau inca nu stim ce vrem ?

    • Uries spune:

      Nu e pacat sa visam maret, pacat este ca uitam repede de ele dupa ce le creionam in minte. Suntem un popor, atat.

  • Natural spune:

    La Multi Ani!

    De uitat n-am cum, ca m-a prins Decembrie 1989 in armata. Uitam insa sa le povestim celor care n-au trait momentele de atunci 🙁

    Felicitari pentru articol! Ai de la mine o nominalizare dar si o leapsa.

    Mi-ar placea sa citesc raspunsul la tine pe blog, printr-un articol, sau macar printr-un comentariu la leapsa.

    Spor lepsuitor!

Ce mai poţi să spui?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre Urieş

Blogger, web designer, fotograf. Pasionat de fotografie, filme, calculatoare. Călătoresc cât de mult pot. Scriu şi citesc cu plăcere. Cea mai citită revistă: PhotoMagazine. Cel mai vizionat film: Gladiator (2000). Fotograful preferat: Andrzej Dragan. Aşteptări de la viaţă: n-am, prefer să mă aştepte ea.