20 dec. 2020
  |   1 Comentariu

Simțuri care mă simt

N-am fost nichită și nici trifoi cu patru foi. Dar m-am străduit să mă păstrez eu, chiar și cu voi. Fără ego, fără nu știu. M-am crescut, m-am trezit, m-am lăsat crescut. Am vrut să-mi simt Apusenii, Retezatul, peroane românești și să-mi trăiesc românii, și mai ales anii.

Mi-am trăit muzică, poezie, m-am însângerat, unori, crezând că așa-l descopăr pe mnezău. Mi-am crescut simțuri cu care nici chiar eu nu m-am împăcat. E greu când te simți și nu înțelegi ce ești.

Bat clopote peste somnul pe care-l ating, uneori, stingâng stări. Clocotesc și duc doruri în același timp. Mă dor copiii de azi care mor înainte să se nască. Știu, o să spui că încă nu a murit moartea. Probabil că am întârziat în gara potrivită și-n asfințitul greșit.

Nici nopțile nu-mi mai țin de urât. Îmi cresc zile, încercând. Îmi cresc mame, sperând. Mor cu zile, mor întrebând. Mai caut lumânări pe câte-un drum. Sunt toate stinse. Doar iarnă, peste tot.

Am simțuri care mă simt. Dă-mi, Mnezăule, dacă ești, puțină lumină, să văd.

Un răspuns la Simțuri care mă simt

Ce mai poţi să spui?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre Urieş

Blogger, web designer, fotograf. Pasionat de fotografie, filme, calculatoare. Călătoresc cât de mult pot. Scriu şi citesc cu plăcere. Cea mai citită revistă: PhotoMagazine. Cel mai vizionat film: Gladiator (2000). Fotograful preferat: Andrzej Dragan. Aşteptări de la viaţă: n-am, prefer să mă aştepte ea.
Abonează-te la blog prin email, pentru tine e gratis

Introdu aici adresa de email pentru a te abona la acest blog și vei primi notificări când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 67 de abonați

Despre fotografie
Foto Blogger