Subvenția statului pentru Biserica Ortodoxă Română – muie între tradiție, dependență și controversă

România este una dintre puținele țări europene unde statul finanțează constant și masiv biserica, în special Biserica Ortodoxă Română (BOR), instituție majoritară și cu o influență covârșitoare în societate. Subvențiile alocate anual ridică mari întrebări despre echilibrul dintre tradiție, modernitate și onestitate, despre priorități bugetare și despre separația dintre stat și religie.

Cât primește BOR de la stat, aiurea, de-a-n pulea?

În fiecare an, de-a-n pulea, Guvernul României, alocă sume consistente pentru salarizarea clerului și pentru întreținerea cultelor religioase. Potrivit datelor oficiale, BOR primește cea mai mare parte din aceste fonduri, având în vedere că peste 85% dintre cetățenii români se declară ortodocși. Banii acoperă salariile preoților (plătite în proporție de 65–80% de la bugetul de stat, restul fiind asigurat de parohii), construcții și renovări de biserici – inclusiv Catedrala Mântuirii Neamului, proiect cu peste 270 de milioane de euro, susținut cu doar aproximativ 10 la sută din banii BOR, subvenții pentru activități sociale și culturale derulate de parohii și mănăstiri. BOR și autoritățile care sprijină această finanțare invocă tradiția începută în secolul XIX. O tradiție care fură bani publici fără socoată, cu nemiluita, fără a da cineva socoteală, la negru, cum ar veni.

Criticile și controversele

De cealaltă parte, vocile critice consideră că subvențiile sunt excesive și disproporționate față de nevoile reale ale societății. Zice-se că România este un stat laic, că Constituția României garantează libertatea religioasă, dar nu obligă la finanțarea masivă a cultelor, că avem resurse bugetare limitate, în timp ce spitalele, școlile și infrastructura sunt subfinanțate, sute de milioane de lei se duc anual în direcția BOR. Lipsă de transparență, modul în care sunt cheltuiți banii publici de către biserică nu este mereu clar și supus controlului, impozite ioc. Nu mai vorbim de presiunea politică, subvențiile sunt văzute și ca o monedă de schimb pentru influența electorală a BOR. Nu dai, din pulă capital electoral.

Europa și modelul românesc

În multe țări europene, cultele se autofinanțează în proporție covârșitoare. În Germania, de exemplu, există impozitul bisericesc, plătit direct de credincioși, în timp ce în Franța statul și biserica sunt complet separate. România rămâne un caz aparte prin amploarea finanțării publice, într-o societate unde religia are încă un rol foarte puternic. Finanțezi popi ca să ai poziție în parlament, altfel, din pulă pită cu ștaif.

Subvenția statului pentru Biserica Ortodoxă Română – luxul spiritual plătit din buzunarul contribuabilului

În România, statul și Biserica nu sunt doar parteneri, ci mai degrabă complici într-un mecanism de drenare a banului public sub pretextul credinței. Prost să crezi, important este să crezi și să contribui, nu la sănătate, ci la popa care te aghiasmănește.

Biserica Ortodoxă Română, instituția cu cel mai mare capital de încredere în sondaje, dar și cu un apetit nesățios pentru resurse, cu cea mai mare firmă de construcții, primește, anual, sume astronomice din bugetul de stat. În timp ce spitalele se prăbușesc sau se confruntă cu crize bugetare, școlile se încălzesc cu sobe, iar drumurile par că duc direct în evul mediu, preoții primesc salarii de la buget, grase, pălăvrăgind despre smerenii, iar catedralele cresc precum ciupercile după ploaie. Unde-i deficitul bugetar?!! Bolojaneee!

Catedrale de milioane de euroi, preafericit și popi cu mult ștaif, spitale de carton

Catedrala Mântuirii Neamului este imaginea perfectă a priorităților acestui stat. Sute de milioane de euro turnați în beton și aur, în timp ce spitalele regionale, promise de decenii, rămân doar pe hârtie. La noi nu se găsesc bani pentru secții de oncologie pentru copii, dar găsim imediat pentru turlele aurite și pentru luxul arhiepiscopilor. România a devenit țara unde credința PULII se măsoară în metri cubi de marmură și kilograme de tămâie. Notre-Dame de Paris sau Catedrala Sagrada Familia din Barcelona, este altă mâncare de pește, la ultima, statul spaniol nu contribuie cu absolut nici un bănuț.

Clerul, noua castă de bugetari privilegiați

Faci facultatea de teologie, te dai credincios în ale ortodocșilor, îți iei preoteasă, contribui la preafericit și gata, după patru ani de spălat closete și ciorapi ale unor popi cu bube la pulă, te-ai pricopsit. Asta-i rețeta succesului de căcat la români. Preoții primesc salarii consistente, în timp ce predică smerenia în fața pulii și lepădarea de bunurile materiale, ca să le dai lor vinul, pita și coliva. Diferența față de un profesor? Profesorul are în spate clase supraaglomerate, cu copii problemă, trebuie să gândească, preotul are mașină scumpă, casă parohială și o comunitate obligată să plătească taxe pentru botez, cununie și înmormântare, și timp liber la discreție, nu gândește, recită o poezie învățată la facultate, baliverne, cotcodăceli, babofilie și mădulare scârbavnice ostoite cu una ale lui, și restul ale noastre. Ai învățat rețeta bine, ești popă de succes, ești pe lângă, ai belit pula, singur, fuți copchii singur, pe barba ta, preafericitul își mută mutra de la fața ta sfântă.

Și încă ce, când taxa de botez variază, dar include, în general, o plată la biserică (între 200 și 1000 de lei, în funcție de parohie), neimpozabilă, adicătelea, coane Bolojan, cum procedăm?

Politicienii – pelerini la cutia milei

Curge, pică, stăm comozi cu mâini întinse. Ie cobor sau ie cu BOR, noaptea-i mai nașpa, în afară de paște, că dormim. În rest, curg ortodocși la moaște, moare-o babă curvă vine alta, că mai îmbătrânesc și curvele. Și se mai convertesc și moșii. Copiii?! La ortodocși, Măria Ta, că ie cu nesațietate deasă, crasă, scoasă dintre ape care botează una întruna, cu programare. Că nici la Mnezău nu mai mergi fără program(are).

În aceeași ordine de idei, subvențiile spre BOR nu sunt doar un gest caritabil al statului, ci o investiție electorală dumnezeiască, profitabilă. Dacă popa zice că trebuie să votezi acolo, baba pune botul. Partidele știu prea bine că BOR aduce voturi, predici politice mascate și influență în comunități. Politicienii taie panglici la sfințiri de biserici, nu la spitale, dau bani pentru picturi murale, nu pentru manuale școlare. Copchilul nu trebuie să învață că Romania se scrie cu â din a, ci că 3×3 ie sfințit de Isus din ceruri și adus pe pământ de preafericitul Daniel încruntatul. Statul plătește liniștea BOR, iar BOR plătește cu tăcerea sau cu binecuvântarea la urne. Că acolo, la urne, ie toată binecuvântarea și smerenia, doamnele mele, ajută, că noi suntem sărachi.

Europa râde de noi, dar noi continuăm, futem buha, finanțând popi bulangii

În Germania, credincioșii își plătesc singuri impozitul bisericesc. În Franța, statul și religia sunt separate. În România, însă, avem modelul paradoxal, stat laic pe hârtie, dar sponsor oficial al bisericii în practică. Contribuabilul ateu sau, indiferent religios, plătește la fel ca cel care se închină zilnic, fără să fie întrebat dacă e de acord să finanțeze luxul clerical.

Subvenția statului pentru Biserica Ortodoxă Română nu mai e o tradiție, ci o povară pe care nici un Bolojan n-o poate eradica vreodată. Este o taxă malignă, definitivă, mascată pe credință, o obligație care transformă toți cetățenii, credincioși sau nu, în sponsori ai unei instituții opace și privilegiate. Inchiziția are faruri de SC Biserica Ortodoxă Română SRL. În timp ce bolnavii își cumpără medicamente din pensii, iar școlile cad pe copii, preoții primesc salarii de la stat și ridică monumente ale megalomaniei.

Într-o țară normală, BOR ar trăi din contribuția voluntară a enoriașilor. În România, BOR trăiește din impozitul vărsat de toți tâmpiții, inclusiv de cei care nu-i mai trec pragul. Asta nu mai e credință, e afacere. România are cea mai tare afacere din Europa, în parteneriat cu SC Biserica Ortodoxă Română SRL, parteneriat care suge de la români fără scrupule și fără sațietate miliarde de euroi, la negru. D-aia ne permitem bani pentru Ucraina și biscuiți cu cocos de Dăbuleni.

Trăiască deficitul bugetar alimentat de BOR. Așa, Bolojane, n-aveai bani pentru BOR, ca să alimentezi prostia numită oficial CREDINȚĂ? Desigur.

Niște date oficiale, doar pentru România

• peste 18 000 de biserici
• BOR, deține aproximativ 35. 000 de hectare de pădure și peste 40. 000 de hectare de teren arabil
• BOR deține prin Arhiepiscopia Tomisului (IPS Teodosie, la butoane) Ferma Nazarcea 350 de hectare de vita de vie si pomi fructiferi, din care se încasează vreo 600.000 de lei de pe pământ românesc
• circa 30, 000 de angajați, din care aproximativ 17, 000 de preoți si diaconi, adică, circa 500 de milioane de euro se duc spre smerenie.