6
aug.
2026
| 2 Comentarii Sunt în plină lună fatidică
Nu eram bine. Cezar, nu era bine. Suntem la diferență de ani. Încerc să nu înmormîntez momentele acelei zile, în timp ce încerc să retrăiesc, cumva, ceva. Înțelegi? Răspunde acolo acolo unde-s comentarii.
Azi, m-am trezit brusc și tot brusc m-am dus la koufland că nu aveam pastă de tomate, că făcusem aseară varză scăzută cu carne de mici și m-am făcut muci și noroc că am tras nebunia de pe foc că altfel azi vorbeam cu ingeri, draci sau alte vietăți.
În această lună înmormîntez dar și dau viață unor vieți. Dacă scriu fără reguli și fără nici o noimă stă bicicleta ta în colț și trotineta nu are noimă, toți au mașini, pănă-i praf, și ei, că n-au chiu de sau ah, de început sau de pa.
Moare lumea, știu, dar nu oricum.
Îmi plăcea să merg la paște, la biserică, că găseam gagici faine. Treaba cu gagici faine îi pe stăteam pe Zlaști, steagul Hunedoarei se naște.
7 august, un aliat, și el la haita pe care o iubesc, în Carpați, păcat că nu-i prin ploaie și prin șoapte nu-i aliat. 8 august, mama a venit, nu sub munți trebuia să apar, 28 august, sormea. 5 august, distruge tot, că moare Maria, iar eu nu știu, că toți îmi ascund.
23 august, 2011, se naște Cezara. Moare pământul și face toate adrianele că s-a scris din veacuri. Căcaturi cu părinți care sunt supt ana și căcat cu chestii
2 Răspunsuri la Sunt în plină lună fatidică
Ce mai poţi să spui?
Despre Urieş
Susține blogul
Dacă îți plac articolele mele, poți susține blogul măcar cu o cafea și-o pizza☕
Ai ales: 25 lei
IBAN:
RO22RZBR0000060025625457
Titular: Urieș Traian
Mențiune transfer: Donație blog - 25 lei
Despre fotografie
Într-adevăr, pentru tine, august este o lună fatidică. Este luna în care viața ți-a adus, deopotrivă, cele mai grele pierderi și unul dintre cele mai prețioase daruri: nașterea fiicei tale.
Din păcate, viața te-a supus unor încercări pe care nu le-ai ales și pe care, uneori, simți că nu le mai poți duce. Ai impresia că povara amintirilor este prea mare. Și totuși, tocmai din aceste amintiri trebuie să găsești puterea de a merge mai departe.
Fiecare amintire redeschide o rană care nu s-a vindecat pe deplin. Iar chiar și atunci când timpul îi mai alină durerea, cicatricea rămâne, mărturie tăcută a ceea ce ai iubit și ai pierdut.
Fiecare lună august te va răscoli, îți va aduce în suflet dor, tristețe și întrebări. Dar sper ca, odată cu trecerea anilor, aceeași lună să-ți amintească și că ai avut puterea să mergi înainte, în ciuda tuturor încercărilor.
Îți doresc să găsești liniștea de a păstra vii amintirile frumoase, să porți în suflet dorul celor plecați și să nu uiți niciodată că, dincolo de orice durere, fiica ta rămâne lumina născută în aceeași lună, lumina care va face ca august să însemne întotdeauna nu doar dor, ci și speranță.
Iuliana, am trăit fix după modelul mamei mele, adică aprig. Pe mine nu m-a răsfățat sorți și nici n-am stat la masă cu șmecheri pentru că tata a fost locotenent major în armată și a murit din cauza regimului care a considerat că nu-i grav cazul de pneumonie. Eu am stat la masă cu ”șmecheri” pe care meșcheri nici măcar nu-i visează, dar doar am luat o masă simplă. Hitler nu a spus niciodată dacă a iubit-o pe Blondi, germanische Urhunde, a otrăvito cu cianură ca să fie sigur că are efect cianura. Mulțumesc pentru empatie.