Aud din ce în ce mai des expresiile „vin dacă mă trezesc”, „fac dacă mă trezesc”. Cu alte cuvinte, tot ceea ce faci în viaţa ta depinde de trezit şi ridicat din pat? În spatele lui „dacă mă trezesc” sunt sigur că există un ceva ce nu vrei să se vadă. Ce? Lenea, nepăsarea, credinţa că ai la dispoziţie timp nelimitat să faci ceva sau altceva?
Trezeşte-te omule. Ridică-te din pat şi fă ceva. Există ceasuri şi telefoane care te pot trezi, trebuie doar să vrei. Nu ai un ceas sau telefon mobil? Împrumută, nu te lăsa în voia somnului veşnic, că veşnic nu vei trăi şi nici nu ai la dispoziţie tot timpul din lume. Programează-te, pune capăt somnului dacă tot vrei să faci ceva în viaţă.
Scriind acum despre asta mi-a venit în cap o idee: oare de ce nu există meseria de sculător? Sau există? Da, un nene sau o tanti care practică sculatul la ore fixe. Dacă eşti bărbat ai putea fi sculător la femei, dacă eşti femeie te angajezi sculătoare la bărbaţi. Ar putea fi simplu şi chiar distractiv. Uneori. Practic, meseria de sculător ar presupune să mergi la fiecare client în parte, la o oră stabilită, şi să îl scoli, nu din morţi, din somn, pe motiv că el nu se poate scula singur. Şi pentru asta ai putea fi plătit/plătită. Ar fi o chestie şi asta, nu-i aşa!
Aşa că nu-ţi mai lăsa viaţa la voia şi cheremul somnului, că după ce mori ai timp suficient să tot dormi. Angajează-ţi sculător, fă ceva. Sau angajează-te sculător/sculătoare. Auzi la el, fac dacă mă trezesc, merg dacă mă trezesc, respir dacă mă trezesc, mănânc dacă mă trezesc! Dar dacă nu te mai trezeşti? Nu, nici popa nu te mai poate trezi în această situaţie. Spor la trezit.
Ce mai poţi să spui?