Uităm să trăim

Luăm viața din mers. Creștem avansând în grade. Actualizăm calvaruri ca pe murături. Iscălim pe acte ilegale, fără să fim condamnați. Omul nu s-a născut să fie condamnat. El se condamnă singur de la civilizație încoace. Dreptul roman face reguli.

Civilizația te face să uiți că trăiești. Trebuie să ai, spune civilizația. Restul este un consemn purgatorial. N-ai voie. Voie, are, oricând, doar `mnezău și ordracii lui. Dacă nu ai, nu ești, bântui. Apoi uităm de morți și de griji.

Azi, am vrut să plec din casă, la ora șase. Am uitat să scot copacul din pădure. Obosește chiar și pădurea.