Valentina Cristea a îndrăznit, pe SCARA ei, richter, cu trudă, oboseală

cUNOSC ARTISTUL vALENTINA cRISTEA DE mult timp. Am făcut evenimente cu ea. Am lucrat ca ucenic în atelierul ei. Uită uneori să-și trăiască viața. Trăirile intense le cuprinde în pânzele ei pictate, cucerește zvâcul momentului.

A făcut o scară. Neavenită, nu credeam că ajunge la ultima treaptă. Dar s-a dus la Sibiu. Totuși, o capitală.

Bine, fată, omagiu să fie, solemn, pentru tatăl tău. Și tu, să ne fii mult și bine, ce pui pe pânza ta nu-i moarte, îi semn.

Prima ta expoziție de pictură să prindă-n lațuri tonți, sfinții și mnezăii, căderile și neputințele. Vor cumpăra cretinii. Ai să rămâi cu gust amar. Toți te vor adula. Osanalele vor fi false. Doi, cel puțin, fii atentă, vor fi din oastea ta, soțul și fiul, apoi, vor urma.

Eu, personal, Traian Urieș, mă bucur foarte mult că ai realizat. Multă muncă în spate. Scara n-o înțelege nimeni, că ie nimeni. Toți urcă sau coboară, dar nimeni nu-i înțelege rostul.

Mă înclin, Valentina.