Valentine’s Day in razboi cu Dragobete

Nu scriu acest articol pentru ca este la moda sa insiri randuri despre una dintre cele doua sarbatori, o fac pentru ca eu personal m-am saturat sa tot imprumut obiceiuri, gesturi, traditii, limbaje si jargoane de la alte popoare. M-am saturat sa ma satur. Nu este destul ca nu suntem in stare sa ne vindem propriile produse, mai trebuie sa imi schimb si programul dupa cum are chef o natie sau alta?

Sunt convins ca multi cititori ai acestui blog vor spune ca sunt de acord cu mine, dar oare cati dintre acestia au decis sa si protesteze pasnic impotriva transformarii Romaniei intr-o tara care se schimba in functie de cata reclama isi face occidentul? Pur si simplu eu am decis sa refuz sarbatorirea zilei Sfantului Valentin.

Cand se apropie Valentine’s Day Romania devine isterica, populatia, de la mic la mare, pare sa uite ca nu avem presedinte, ca leul se devalorizeaza, ca taxele, impozitele si preturile la alimentele de baza ne sufoca. Ai impresia ca toata lumea este indragostita. In jurul meu vad chiar si oameni in delir. De ce, pentru ca asa se intampla la americani? Nu, multumesc de oferta!

In ziua americana a indragostitilor programele de stiri se intrec intre ele pentru a face rating cat mai mare, patronilor acestora le convine, indiferent ca romanii se indobitocesc, pentru ca reclamele difuzate de Sfantul Valentin sunt mult mai scumpe. In aceeasi zi ziarele sunt pline de titluri mari si rosii, iar ciocolata, painea, cartofii si ceapa de Romania sunt in forma de inima rosie. Mai bine azi nu mananc, tin post negru.

Daca tastez in google “Valentine’s Day” obtin aproximativ 1.310.000.000 de rezultate, in schimb, daca cer rezultate lui google pentru cuvantul Dragobete imi sunt returnate doar 965.000 de rezultate. De ce? Pentru ca sarbatoarea americanilor a devenit un brand, in timp ce Dragobete a ramas doar o simpla sarbatoare, pe cale de disparitie si care o mai sarbatoresc cum se cuvine doar populatia din mediul rural.

Tot romanii, de Valentine’s Day produc tone de khiciuri, alegand sa vanda conationalilor lor obiecte care imbina grotescul cu modernul desantat. De ce, intreb din nou, pentru ca nu avem curajul sa fim romani? Atunci nu inteleg de ce de ziua nationala nu purtam la gat esarfe cu steagul americanilor, al germaniei sau al ungariei. Nu inteleg de ce nu iesim in strada sa cerem asasinarea lui dragobete!

Poate o sa zici ca sunt rasist, ca nu am fost niciodata indragostit sau ca aleg sa fiu nationalist si nu sunt deschis la noutati. Rasist nu am fost niciodata, indragostit am fost candva lulea, nationalist sunt, iar deschis la noutati cred ca sunt mai mult decat foarte multi tineri la un loc.

In plus, tu poti spune ce doresti, eu stiu cum sunt si stiu ce vad. De la o posta observ ca vorbim pe toate posturile de straduita noastra pentru a ne brandui tara, in timp ce imprumutam aproape tot de la straini. Cum sa facem asta cand avem o emblema pe care nu o stie nimeni, cand bem tone de whisky pe motiv ca “e din america”, cand mancam hamburgher a doua zi de pasti, aruncand mai apoi friptura de miel pe motiv ca s-a stricat, cand spunem “ok” in loc de “da” sau “bine”?

De Dragobete americanii nu cumpara carnati de Romania, nu beau palinca de Zalau si nici nu devin isterici. Va rog eu, mai terminati cu sarbatorile imprumutate si haideti sa punem mana sa mai si muncim, sa producem ceva si sa-i convingem pe americani, pe nemti, pe spanioli, pe chinezi sa cumpere de la noi, nu noi de la ei. Haideti sa nu mai fim un popor de consumatori si atat, numai asa vom putea sa facem din tara asta o marca inregistrata, de care a auzit toata planeta.