O seară. Eram venit de la serviciu. M-am oprit la o bere. Eram obosit. Nu aveam chef de povești. Voiam să savurez un rest de zi. Cu mine, lângă mine, doi prieteni. Veseli, pensionari. Întreb, ai văzut Game of Thrones?
Nu, ie urâți Thrones, nu-mi place, zic ei (bă, toți pensionarii au văzut până la pensie doar ”trei culori cunosc pe lume?”)
În Game of Thrones ie unul Hodor, care zice mereu Hodor. Bine, zic, hai să vezi cum se manipulează un om.
Și am zis toată seara, până am plecat acasă, vifi, de la wi-fi. Nu, că ie oaifaif, zicea unul. Da, dar ce înseamnă Fi?
Io, în nemernicia mea am zis toată seara Vifi, adică, Hodor, hodor, hodor, vifi.
Așa inoculezi o idee, cu vifi, vifi, virles. Ie Wi-Fi, pe dracu, ie vifi. Dacă îi arăți și un semn, ie al tău definitiv. Menține și vei avea accept la orice vrei tu, chiar dacă la prima fază te va blama. Suportă, chiar dacă o să-ți cucerești cetatea de reproducere a florei intestinale, fi dârz, nu ceda.
Revin cu ideea asta de articol că ie bună, scobim, scobim, ca ciocănitoarea, că ceva iese.
Ce mai poţi să spui?