Nu trebuie sa abordam retete universale pentru a ne indeplini visele, ci trebuie doar sa ne gasim formula potrivita noua. Maya, daca ai reusit sa nu-ti ingropi visele, felicitari, continua, daca dai gres, ridica-te, continua.
Duminica faina si tie.
]]>Visele nu costa bani, dar nici nu e bine, daca le avem, sa le lasam la voia intamplarii. Cred ca devine mai interesant atunci cand facem ordine in ele si stabilim si o lista de prioritati. Legat de blogul tau spun ca e ok, tine-o tot asa, cu siguranta iti va aduce si alte satisfactii si oportunitati.
O zi corespunzatoare. 🙂
]]>Multumesc pentru urari, Sonia, dau fuga sa vad ce imi spui despre Succes. Numai bine si tie.
]]>Stai liniștit, am prins ideea, știu că nu la mine te refereai. Și da, pe alocuri ai dreptate. Dar nu este totul în alb și negru.
Și eu visez cu ochii deschiși (uneori, recunosc, chiar și nerealist), și eu îmi fac planuri, nici mie nu îmi place să stau cu mâinile în sân și să mă lamentez. Și sunt o optimistă incurabilă. Dar… o să fac în continuare și pași mărunți (mai ales acolo unde pământul mi se mișcă sub picioare) și o să refuz să mă pedepsesc pentru micile slăbiciuni. Sunt om, nu un roboțel perfect.
Am scris despre dezvoltarea personală și despre lucrurile care mă fac să nu am încredere în ea pe blogul meu. Articolul se numește „Succes?” (nu-mi permit să dau link). În rezumat ideea este următoarea: unii câștigă bani speculând slăbiciunile noastre și vânzând rețete care nu sunt aplicabile fiecărui om la fel.
Până la urmă, poate nu este important pe ce cale mergem atunci când vrem să ne împlinim visurile. Important este să dorim să le împlinim și să muncim pentru asta.
Succes și ție, oricare ar fi visul tău.
Sonia, atunci cand pui ceva in practica, automat este vorba de ceva real, iar visatul cu ochii deschisi nu inseamna intotdeauna imaturitate, de acord? 🙂 Manualelele de dezvoltare personala nu iti spun nimic? Hai sa-ti dau un exemplu cat se poate de realist, intalnit frecvent si de tine: trezit zilnic la ora x, plecat la slujba, ajuns acolo, facut ca muncesti, pleci, intri la platit facturi, te bagi si la cumparat de-ale gurii, mai poposesti cu o vecina in fata scarii, gata, ai ajuns acasa. Cata fericire, cat rasfat, cata bucurie, totul a revenit la normal, adica la ceea ce ai lasat dimineata acasa. Sa mai spun? Te intreaba cutarescu despre pretul cepei si a rosiilor din piata, ii raspunzi, asa cum poti. Un telefon te anunta ca tre’ sa mergi la mama sa vezi de ce nu mai porneste masina de spalat, nu ai timp ca trebuie sa pregatesti pachetul de scoala al copiilor. Deja e noapte si adormi in drum spre perna… 🙂
Gata, sa facut din nou dimineata, pleci din nou pe acelasi drum, spre slujba ta, adica prin santul facut zi de zi de la un punct la altul. A trecut o saptamana, doua,o luna, un an, un deceniu. Iti place ceea ce faci? Super, continua.
Tot ce am scris mai sus nu face referire la tine, Sonia, sper ca intelegi. Legat de ceea ce mi-ai scris tu consider ca mi-ai dat dreptate, insa intr-un mod diferit de cel pe care il asteptam.:) Succes la bucurii, realizari si tot ce vrei tu.
]]>Dana, un vis maret este acea stare speciala care te face sa te dai jos din pat oricand si sa faci ceva ce iti doresti sa faci. Traseul spre visul vietii nu trebuie sa aiba momente de nefericire, desi nu este posibil asa ceva. Si intr-un caz si in altul esecurile, problemele si frustrarile vor fi la tot pasul, depinde de noi ce atitudine avem fata de ele. Daca te mltumesti doar cu lucrurile marunte vei trai la scara mica, momentele tale de bucurie vor fi pe masura. Daca tinzi spre idealuri mari, si rasplata ta va fi tot pe masura. Ai incercat? 🙂
]]>Dar nu ma pot opri sa nu ma intreb: oare cine e mai fericit, cel care cauta sa atinga un vis maret si se lupta pentru el viata intreaga, uneori fara sa il atinga tocmai pentru ca si-a propus mai mult decat il pot duce propriile puteri, sau cel care se bucura din zece lucruri marunte si mai usor de atins?
]]>
