9 apr. 2018
  |   Nu sunt Comentarii

Ai vrut să afli în ce cred eu?

Ca să crezi în ceva trebuie mai întâi de toate să simți acel ceva. Nu poți să simți dacă nu se întâmplă. Necunoașterea nu înseamnă un rezultat, ci doar o renunțare la a simți și a căuta. Nu poți simți aroma unei mâncăruri până nu guști. N-ai cum să spui nu-mi place dacă nu experimentezi, dacă nu încerci, dacă după ce cazi nu te ridici. Eu în asta cred, dacă tot nu știai în ce cred eu.

O să înțelegi doar după ce simți. Zgomotul părerilor din jurul tău doar derutează, pentru că părerile celorlalți sunt experiențe trăite de alții și tu nu ai cum să ști simțurile și trăirile celorlalți decât din povești. Viața ta însumează trăirile tale private, viața lor e viața lor. Conexiunile, da, doar ele te pot face să înțelegi, să simți, să trăiești. Când absolut toți sunt de acord cu tine înseamnă că nu trăiești, că nu experimentezi, că trăiești strict viața altora. Că ai ajuns să porți ochii, voințele, dorințele și libertatea celorlalți. Tu exiști doar pentru a servi ca mesager al celorlalți. Identitatea ta e zero, motiv pentru care vei fi tratat ca pe o cifră.

N-ai cum să înțelegi înainte să faci. Viitorul nu înseamnă să aștepți să vină ceva. Nu există așa ceva. Viitorul tău e în tine, dar dacă alegi să trăiești strict după regulile celorlalți vei pierde noțiunea de TU ÎNSUȚI și vei deveni sclavul experiențelor celor din jurul tău. Adică viitorul tău devine cheremul celorlalți.

Trebuie să crezi în viitorul tău și în același timp să trăiești în totalitate prezentul. Doar acțiunile din prezent te pot duce în viitor. Trecutul nu există, vorbim de o himeră. Și mai trebuie să înțelegi că nici timpul nu există la modul fizic. Trecut, prezent și viitor sunt noțiuni sugerate de sistemul în care trăiești și înmagazinate de mintea ta. Pentru că cumva oamenii vor continuitate și prezență fizică veșnică.

Dacă o să decizi să crezi în curaj o să ai puterea să experimentezi, o să descoperi, o să vezi lumea cu alți ochi și n-o să permiți simțurilor străine să te controleze. Dacă o să crezi în ”crede și nu cerceta” o să rămâi acasă, pe terasă, cu berea în față și cu prietenii care vor încerca să te convingă că lumea e rea, tâmpită și fără scrupule. Dacă o să crezi în ideea de viață o să începi să trăiești, o să cazi, o să te ridici, o să urci și-o să cobori, mereu, până o să mori. Dar și-n altă viață o vei lua de la capăt, fără frică. Cele fizice nu-ți vor mai fi comori, iar cele spirituale te vor ridica, ori de câte ori vei cădea.

Când cazi ai în față o provocare, nicidecum o înfrângere, iar ca să te ridici, mereu și mereu, e o alegere. Poți să fi bolnav închipuit sau poți să fi optimistul nebun, pe care nimeni nu-l înțelege. Decizia-i la tine.

Forțează, viitorul tău asta așteaptă de la tine. Nici măcar lăuzele nu-și așteaptă viitorul. Ele forțează. Se ridică, își caută pașii. Noii pași.

Uneori nimic nu va merge cum îți dorești. Ai răbdare. Mai caută. Ridică-te, din nou și din nou. Dacă încă respiri înseamnă că viața ta încă nu s-a terminat. Se va deschide și poarta aia. Ai doar răbdare. Cum ar fi să tot intri și să ieși pe o poartă pe care o vrei de fapt mereu deschisă?

Ce anume face diferența între credința că poarta din fața ta se va deschide cândva și că nu se va deschide niciodată?  Poți să te pui în mintea celui care a fost condamnat la închisoare pe viață? Nu poți. Că nu poți să procesezi. El are altă perspectivă. El încearcă să se alinieze, tu încerci să înțelegi. El este acolo, tu ești aici. Lumi diferite. Și totuși el cumva reușește să trăiască, iar tu ești mort de cum te-ai născut.

Dacă pui semințe bune într-un pământ bun vor apărea roadele bune, dar dacă alegi să pui semințe bolnave, oricât de bun ar fi pământul roadele vor fi și ele la rândul lor bolnave.

Timpul nu există, dar viața ta se măsoară în așa ceva și timpul tău în această lume e limitat tocmai datorită acestei idei, timpul. Dacă o să crezi că vei trăi veșnic vei trece peste toate lucrurile bune care ți se pot întâmpla și vei aștepta nepăsător până când vei constata că ceasul măsoară ultimele ore din viața ta. Dacă vei avea norocul ăsta, desigur.

Eu nu vreau să trăiesc viața altcuiva. Eu o vreau pe a mea, pe cea pe care cred că pot să mi-o fac exact așa cum vreau eu. Trebuie să cauți în tine și să descoperi lucrurile pe care le poți face din iubire, din dorința aprigă de a le face. Eu nu vreau să fiu sclav, dacă tu asta alegi, nu ai decât, dar mai apoi să nu te plângi, să nu dai vina pe alții, să nu începi să urăști totul în jurul tău, că doar tu ești cel de vină dacă lucrurile din viața ta nu sunt poate exact așa cum vrei.

Dacă vrei să scrii o carte apucă-te de scris, nu aștepta să-ți confirme alții că poți să scrii acea carte. Dacă vrei să zbori plătește și sari cu parapanta, chiar dacă ești cumva convins că vei ajunge pe pământ leșinat de frică. Dacă vrei să vezi lumea, fă-ți planuri riguroase și pleacă în lume, s-o vezi, nu cere păreri, că ceilalți vor încerca doar să te țină în loc, ceilalți nu te vor fericit, ceilalți te vor fix exact ca ei.

Caută mereu. Ascultă-ți intuiția, exersează-ți curajul, nu frica. De frica ta are grijă societatea, de curajul tău doar tu poți avea grijă. Doar intuiția ta îți poate arăta o gară în care oprește și trenul tău. Trebuie doar să o asculți, s-o urmezi, să-i dai voie să se exprime. Nu urechile și ochii tăi te vor face să vezi ceea ce îți dorești, ci mintea, ochii minții și intuiția.

Asta nu înseamnă că nu vei cădea, că îți va fi ușor, ideea e să stai cât mai mult în picioare, să nu rămâi la pământ. Pentru că nimănui nu-i va păsa de tine. Odată ce ai renunțat, societatea te va arunca la gunoi.

Trebuie să te menții cât mai înfometat de viață, pentru că numai așa vei avea curajul să te ridici din nou și din nou. Dacă ești sătul, nu te mai ridici, nu mai vrei să te hrănești, rămâi la pământ cu gândul care te va obseda din ce în ce mai tare, renunțarea definitivă.

Ca să pilotezi un avion îți trebuie dorință, curaj, răbdare și perseverență. Trebuie să repeți mereu și mereu, înarmat cu aceleași arme, curaj, răbdare și dorința de a reuși. Altfel nu ai ce să cauți la cârma unui avion, acolo stau doar elitele, doar cei care nu au renunțat, care și-au dorit și care și-au ținut curajul în formă.

Când apare frica ești într-un mare declin, iar frica îți este cultivată chiar de către societate încă din prima secundă a vieții tale. Frica te scoate din orice competiție, pentru că la orice competiție se înscriu doar cei care cred în ei și care n-au frică.

Citeam undeva o chestie foarte interesantă: ”Dacă vrei să schimbi lumea, începe prin a-ți face patul”. E vorba de un militar de carieră, desigur. Ca să începi să schimbi lumea trebuie să începi cu lucrurile mici din viața ta. Nu poți sări peste niște pași. Stabilește care sunt acei pași și acționează imediat. Acum, azi, imediat, nu mâine.

Și eu mi-am schimbat cariera la un moment dat. Am trecut de la un domeniu la un altul total diferit de primul. Și îmi era frică la început, dar mi-am învins frica arzându-mi toate corăbiile. Nu mai aveam cum să mă întorc. Aveam de ales, ori muream, ori reușeam. Și-am reușit tocmai pentru că nu-mi doream să mor. Și astfel mi-am învins frica. Și-am învățat să fac exact lucrurile mai grele, că pe cele ușoare deja știam să le fac. Am vrut să-mi schimb viața, am vrut altceva și am acționat fără să-mi pese de trecut. Mi-a fost nu greu, foarte greu, dar nu am renunțat. Mi-am curățat curajul de praf în fiecare seară și dimineața am luat-o de la capăt, fără să mă gândesc la renunțare. Nu vroiam să mor, desigur.

Dacă simți că-ți este greu să faci un lucru repetă și fă-l să fie și mai greu. La un moment dat îți vei intra în mână.  Am mai spus asta și-o voi repeta la nesfârșit, cel mai ușor e să renunți!

Dacă știi că poți reuși să-ți îndeplinești dorința sau cel mai înalt vis doar dacă te întâlnești în fiecare zi cu 10 oameni pe care nu i-ai văzut niciodată până atunci, atunci fă asta. Dacă e noapte și tu te-ai întâlnit doar cu 9 oameni, nu îndrăzni să te duci acasă, te vei păcăli singur. Stai în stradă până apare al zecelea om. Dacă-l ratezi pe cel bun, dacă fix acela la care tu renunți e fix cel care îți aduce primul pas spre succes?

E greu, știu, dar, după cum spuneam, ușoară e doar renunțarea. Am decis să călătoresc peste 650 de km pe jos, fără să apelez la confortul unui pat, cu un cort în spate și cu un câine după mine. Crezi că mi-a fost ușor? Crezi că pe asfalt sau în păduri virgine, cu 40 de grade în ceafa ta, uneori fără apă sau speranță că ești pe drumul bun, e la fel de fain ca și în fotoliul din care m-au privit prietenii? Dar m-am setat pe merg doar înainte. Pe NU RENUNȚ. N-am cum să renunț odată ce m-am aruncat în ocean și am ars corăbiile. Mor sau reușesc. Mi-am testat limitele și mi-am dat seama că pot, că am forțe în mine pe care nu mi le cunoșteam. Stând pe-o terasă cu o bere rece în mână nu puteam să aflu că pot să fac ce-am făcut.

Eu nu vreau să aud vorba aceea stupidă, ”viața îți este predestinată”. Eu nu cred în noroc, în bazaconii de genul ”ce ți-e dat e scris în frunte”. Pe dracu. Doar tu poți să schimbi ceva. Îmi este frică de avion, dar asta nu înseamnă că nu mă voi mai sui vreodată într-un avion. Și jur că aș avea cumva, cândva, curajul să sar și cu parașuta. N-am sărit nici cu parapanta, dar dacă o să-mi placă? Jur că nu voi renunța să mă descopăr.

Fă la fel. Nu înmagazina emoții trăite de alții. Setează-te doar pe curaj, aruncă frica la gunoi și fă-te vizibil, nu te ascunde în anonimat.

Dacă nu ai înțeles ce am scris aici recitește totul, repetă. Recitește până înțelegi. Printre rânduri vei găsi adevăr care doare, dar mai bine să doară anticipat decât să nu doară deloc. O să înțelegi dacă o să fi mai atent. Și dacă te ajută îți las și acest link: Turist prin ținuturi sălbatice.

Dacă n-ai văzut filmul Eight Below, caută acum. Acum, nu mâine.

Ce mai poţi să spui?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre Urieş

Blogger, web designer, fotograf. Pasionat de fotografie, filme, calculatoare. Călătoresc cât de mult pot. Scriu şi citesc cu plăcere. Cea mai citită revistă: PhotoMagazine. Cel mai vizionat film: Gladiator (2000). Fotograful preferat: Andrzej Dragan. Aşteptări de la viaţă: n-am, prefer să mă aştepte ea.