Mi-e sc\u00e2rb\u0103. Mi-e jale. Nu \u0219tiu \u00een ce direc\u021bie s\u0103 mai apuc. Am pl\u00e2ns. M-am s\u0103turat de to\u021bi. Nu \u0219tiu cum s\u0103 mai fac. Ce sens au toate astea? Nu mai am planet\u0103. M\u0103 trezesc diminea\u021ba \u0219i constat c\u0103 ai mai f\u0103cut un r\u0103u. Omule. Le spun prietenilor c\u0103-i iubesc \u0219i sunt luat la mi\u0219to.<\/p>\n\n\n\n
Atunci am s\u0103 fiu\neu. \u0218ti\u021bi cum sunt eu? Fix cum nu m\u0103 cunoa\u0219te\u021bi. Hai s\u0103 fim eu. Iar. Adic\u0103 a\u0219a\ncum m\u0103 considera\u021bi, r\u0103u.<\/p>\n\n\n\n
Uite un suflet. Un urs. Un animal frumos, care avea \u0219i el o via\u021b\u0103, ca tine, omule. Avea. Acel animal frumos, urs, cu care probabil te-ai m\u00e2ndrit \u00een via\u021ba ta spun\u00e2ndu-le prietenilor t\u0103i c\u0103 tu ai p\u0103duri cu ur\u0219i carpatini, a avut ne\u0219ansa s\u0103 fie lovit de ma\u0219ina ta cote\u021boas\u0103, de ma\u0219ina ta de c\u0103cat, cu care te cari pe tine, adic\u0103 de ma\u0219ina ta care car\u0103 un c\u0103cat. <\/p>\n\n\n\n