Nu era chiar at\u00e2t de frig. Ca \u00een dou\u0103miidou\u0103zeci\u0219idoi, anul. Dar era tot februarie, opt, dou\u0103miidou\u0103zeci\u0219itreisprezece. M\u0103 st\u0103team pe mine \u0219i a\u0219teptam prim\u0103vara. Cezar era. Era pe l\u00e2ng\u0103 mine, prin via\u021ba mea. Poate aveam mai mul\u021bi bani, poate aveam mam\u0103, poate eram mai t\u00e2n\u0103r, mai pot io s\u0103 \u0219tiu dac\u0103 atunci tr\u0103iam adev\u0103rul sau azi? Era, oricum, diferit. \u0218i pe str\u0103zi, \u0219i via\u021ba parc\u0103 se scrugea diferit. Sau azi se scurge diferit, probabil. <\/p>\n\n\n\n
Oricum, februarie, fiind, m-am decis s\u0103 nasc. C\u0103 ce, c\u0103 b\u0103rba\u021bii nu pot da via\u021b\u0103?! \u0218i-am n\u0103scut. Calm. \u00cen t\u0103cere, nici m\u0103car prezentul nu \u0219tia ce fac. Un blog, un copil \u00een care am crezut. Dureri nu am avut. Con\u0219tiin\u021b\u0103 da. \u0218tiam c\u0103 trebuie s\u0103-mi asum. Tot. Aproape tot, \u0219tiind, cumva cum sunt. Mi-am f\u0103cut rost de mult\u0103 responsabilitate \u0219i for\u021b\u0103 interioar\u0103 \u0219i m-am apucat de crescut copilul, pe care l-am numit, simplu, uriesblog.ro. <\/p>\n\n\n\n
I-am cump\u0103rat pamper\u0219i, haine de gal\u0103 \u0219i salopete de lucru. I-am spus c\u0103 mersul prin via\u021b\u0103 \u00eenseamn\u0103 \u00eenainte dar \u0219i \u00eenapoi. Nu aveam de g\u00e2nd s\u0103-l duc doar la baluri \u0219i sindrofii plictisitoare cu sclifosi\u021bi, ipocri\u021bi, cabotini \u0219i fal\u0219i. Dup\u0103 vreo trei ani, cu zile transformate-n nop\u021bi, de las\u0103-m\u0103 s\u0103 te las, l-am pus la munc\u0103. Uneori \u00eei aduceam stiloul scurs de noapte, salopeta de ucenic \u0219i-l puneam la munc\u0103. N-a sc\u00e2ncit vreodat\u0103. A m\u00e2r\u00e2it, uneori, s-a dat cu patul pu\u0219tii de pere\u021bi, a \u00eenv\u0103\u021bat actorie, oratorie, a \u00eenghi\u021bit g\u0103lu\u0219te, a luat \u0219i \u0219uturi \u00een cur, dar n-a cedat. <\/p>\n\n\n\n
I-a umblat la balamale oameni care-l voiau dus. Nu a cedat. I-a umblat la straie oameni pe care azi \u00eei regret\u0103m am\u00e2ndoi, c\u0103 acei oameni au decis s\u0103 ne p\u0103r\u0103seasc\u0103. L-am l\u0103sat de izbeli\u0219te o vreme, dar c\u00e2nd m-am \u00eentors era tot acolo, a\u0219tept\u00e2ndu-m\u0103 ner\u0103bd\u0103tor s\u0103-l pun la munc\u0103. <\/p>\n\n\n\n
L-au c\u0103utat la fel \u0219i fel de fel de oameni. Unii au \u00eenceput s\u0103-l iubeasc\u0103, al\u021bii l-ar fi m\u0103cel\u0103rit. A avut jdemii de atacuri. Unii l-au sprijinit, i-au dat de m\u00e2ncare \u0219i uneori \u021boale pentru pescuit, rugat \u0219i a\u0219teptat \u00een t\u0103cere I-au dat \u0219i sare \u0219i piper. Unii n-au avut curajul s\u0103-l \u00eenfrunte, de\u0219i era vorba doar de o formalitate, care te ascunde, mai ales de tine. <\/p>\n\n\n\n
Acesta-i copilul meu, unul dintre ei. Pe el l-am n\u0103scut eu, Traian Urie\u0219, \u0219i sunt m\u00e2ndru c\u0103 a crescut seme\u021b, demn \u0219i f\u0103r\u0103 compromisuri. <\/p>\n\n\n\n
El a fost continuarea vie\u021bii mele, dedicat\u0103 o perioad\u0103 r\u0103scolitului prin geamantanele de c\u0103l\u0103torie prin via\u021b\u0103 ale unor oameni\u2026 \u0219i oameni. <\/p>\n\n\n\n
Unii s-au sup\u0103rat pe el, r\u0103u, implicit pe mine, fiind eu tat\u0103l, n-au \u00een\u021beles c\u0103 a fost n\u0103scut s\u0103 ARATE, at\u00e2t, nu s\u0103 judece. Pe unii i-a scos din cea\u021b\u0103 \u0219i din mocirla vremurilor care se scurgeau l\u0103s\u00e2nd urme de bocanci b\u0103d\u0103rani \u00een con\u0219tiin\u021b\u0103 \u0219i-n subcon\u0219tient. <\/p>\n\n\n\n
Unii, probabil, c\u0103 \u00eenc\u0103-l mai iubesc. Al\u021bii \u00eenc\u0103-l privesc cu team\u0103, de\u0219i el e pa\u0219nic, poate doar pu\u021bin imprevizibil. A \u00eengropat oameni, a asistat la numeroase feluri de na\u0219teri. A avut obstacole care p\u0103reau greu de trecut, s-a reinventat dac\u0103 eul meu o cerea, a b\u0103ut ap\u0103 \u0219i din copita vacii, a m\u00e2ncat \u0219i pit\u0103 muceg\u0103it\u0103. A dezv\u0103luit secrete, dar \u0219i-a p\u0103strat c\u00e2teva \u0219i doar pentru el. <\/p>\n\n\n\n
El este copilul meu. N\u0103scut, cum scriam, de mine. Un b\u0103rbat. Io. M\u0103 rog, c\u00e2t a mai r\u0103mas din mine. Dar generic vorbind, sunt b\u0103rbat. <\/p>\n\n\n\n
C\u00e2nd l-am n\u0103scut eram ru\u0219inos, pudic, re\u021binut. Cumva am sim\u021bit respect pentru copiii mai mari ca el. \u00centre timp, dup\u0103 nou\u0103 ani, at\u00e2t c\u00e2t are azi copilul meu, am c\u0103p\u0103tat \u00eencredere, m-am c\u0103lit tot mai tare, al\u0103turi de el \u0219i cu el. <\/p>\n\n\n\n
Azi suntem o echip\u0103. El are o misiune important\u0103 iar eu am de sprijinit o misiune important\u0103. Mul\u021bumesc, drume\u021bi, care trece\u021bi pe c\u0103r\u0103rile b\u0103tute de el, mul\u021bumesc, cititori printre r\u00e2nduri, care l-a\u021bi deslu\u0219it chiar \u0219i c\u00e2nd tuna \u0219i fulgera, mul\u021bumesc, arca\u0219i, care l-a\u021bi r\u0103nit, f\u0103c\u00e2ndu-l, astfel, mai puternic, mul\u021bumesc, mam\u0103, c\u0103 m-ai f\u0103cut, mul\u021bumesc, prieteni, c\u0103 mi-a\u021bi cedat un um\u0103r pentru lacrimile copilului meu. <\/p>\n\n\n\n
La mul\u021bi ani, copile drag! La mul\u021bi ani, uriesblog.ro! La mul\u021bi ani, z\u0103p\u0103cit nebun, care e\u0219ti tu, c\u00e2nd m\u0103 la\u0219i s\u0103 m\u0103 joc cu degetele prin ve\u0219mintele tale ponosite, dar fine. \u021ai-am iubit menirea din prima clip\u0103 \u0219i din prima clip\u0103 \u0219tiam c\u0103 nu m\u0103 vei dezam\u0103gi. Nu te laud. Dimpotriv\u0103, te critic, prietene, copil, discipol, c\u0103 asta mi-ai fost \u00een ultimii ani, chiar \u0219i refugiu pentru multele ne\u00een\u021belesuri lume\u0219ti. S\u0103-mi tr\u0103ie\u0219ti. S\u0103 m\u0103 ai. S\u0103 ne fim. Nu ced\u0103m, a\u0219a-i? \u0218i u\u0219ile \u00eenchise azi te salut\u0103. La mul\u021bi ani, uriesblog.ro!<\/p>\n\n\n\n
P.S. Ini\u021bial am vrut s\u0103-i fac tort, copilului, \u00een fel \u0219i feluri \u0219i chipuri \u0219i cu lum\u00e2n\u0103ri \u0219i pit\u0103 cu sare, rom\u00e2ne\u0219te. Dar am renun\u021bat la idee. Am decis s\u0103 \u00eei dedic o fotografie pe care am v\u00e2ndut-o pe toate continentele lumii (cine nu crede s\u0103-mi spun\u0103, c\u0103-i ar\u0103t, de\u0219i nu vreau s\u0103 demonstrez nim\u0103nui nimic), sunt m\u00e2ndru de asta. S\u0103 vinzi o singur\u0103 fotografie pe \u0219apte continente \u00eenseamn\u0103 ceva \u0219i dedic acest fapt tuturor celor dragi din via\u021ba mea, care s-au dus \u00een v\u0103zduh, dar \u0219i celor care \u00eenc\u0103 m\u0103 suport\u0103.<\/p>\n\n\n\n