A fost odata un Paunescu, a fost odata un poet, a fost candva si un Cenaclu, Flacara. S-au dus toate, si omul, si poetul, chiar si cenaclul. Iar astazi nu-i chiar ziua lui, a poetului sau a defunctului Paunescu, insa mie mi-a placut ce mi-a facut poetul si omul Adrian. Nu l-am iubit ca om politic, ca vorba lui, „Nu mai putem distinge minciuna de greseala? Ni-i dat sa spargem, noaptea, tot ce zidim pe zi” si „Cu-aceste falimente de praf ce vom zidi? Iubito, cum sa ducem angoasa mondiala?”. Azi mi-am amintit de el si-am dat fara sa vreau peste o poza, e cea care-o vedeti si voi. Primita a fost de la un alt poet, Eugen Evu, contemporan de-al nostru si vecin de oras cu mine, uneori si prieten – cand uitarea ii mai da uneori pace.<\/p>\n
<\/a>… Deci a fost, cum va spuneam, odata un cenaclu. Eram copil pe-atunci, dar aprig tare, si-mi placea ce Paunescu ne spunea, canta sau recita. Si a fost sa se anunte mare cenaclu si la mine in oras, pe stadion, ca lumea era multa care dorea sa-l vada. Si-am zis ca vreau sa merg si eu, i-am zis si mamei, ca tata s-a cam dus. Iar ea mi-a spus asa: e scump, e nebunie, maine ai antrenamente, scoala si alte cele. Mi-a spus de fapt de toate, iar din spusele ei s-a inteles destul de clar ca nu am ce sa fac pe stadion la cenaclu’ lu’ Paunescu.<\/p>\n Dar eu imi doream, si cum bani n-aveam, ca 25 de lei costa intrarea, am apelat la putul gandirii. Si ce crezi c-am facut. Cu doua zile inainte de eveniment am ramas singur acasa. M-am trezit dis de dimineata si am dat iama in sticlele de lapte, de kil si de jumate din camara. Am spalat de zor la ele, le-am pus frumos intro sacosa si dus am fost direct la Alimentara, in colt, la geamul unde sticle se vindea cu 3 si cu 5 lei.<\/p>\n Am vandut deci toate sticlele din camara si am facut chiar vreo 50 de lei. Malc am tacut pana in ziua in care Adrian poetul avea sa vina pe stadionul pe care juca pe-atunci un mare fotbalist, Michael Klein<\/a>. Pe la 7 seara mama a plecat la lucru, ca de noapte o picat, si o picat chiar bine pentru mine. Pana o trecut de coltul blocului eu deja eram imbracat pentru spectacol. Aveam si o gagica pe atunci, faina fata, numa ca ea nu prea era cu mine, o aiurita rau. Dar eu o placeam atat de tare. A spus ca va veni si ea cu mine. A venit, dar si-a adus si gasca de la bloc, asa ca momentele romantice la care am visat s-au spulberat cat ai zice Bine Pa!<\/p>\n Ma rog, a inceput si cenaclul si-a fost frumos, am cantat, dansat, am trait liber, cu Paunescu la tribuna<\/a>. Dimineata am revenit acasa, am dormit bustean, iar cand m-am trezit a trebuit sa dau cu explicatiile la mama. Am dat si ma certat, mi-o tras si doua palme, dar a meritat.<\/p>\n