In mod normal ai spune ca puterea unui blog se masoara strict in numarul de vizitatori, in banii care ii face, in popularitatea pe care o are sau in Page Rank-ul dat la un moment dat de goagal. Eu spun ca mai exista o unitate de masura cu care iti poti masura puterea blogului, aceasta se numeste SuperBlog. Unii o cunosc deja, altii abia ce o descopera. Ea a fost data sa fie folosita.<\/p>\n
Asa ca din nou, pentru a doua oara, am decis ca e cazul sa-mi masor puterea blogului. Stiu ca ea creste de la o zi la alta, dar vreau neaparat o confirmare. Nimic nu e rau in asta. Deci, sunt inscris in lista de start la SuperBlog. O stiti acum!<\/p>\n
In primavara anuntam ca mi-am pus un martisor la blog, aici poti sa-i vezi fundita. M-am aruncat in competitie si pe parcursul a doua luni de zile am sarit hartoape si am tot obligat neuronul sa gandeasca necontenit, sa scoata de la naftalina tot ce are el mai bun in paza. O fost bine, o fost rau, apai numai Dumnezeu mai stie! Cert este ca am parcat la final fix pe locul 54<\/a>, din 144 de locuri de parcare.<\/p>\n Acu\u2019 m-am asezat linistit in grila de start si astept pocnetul pistolului care ne va arunca in arena superbloggerilor de toamna, a celor ce sunt dispusi sa joace cu fair-play, a celor ce au taria sa-l felicite pe cel considerat mai bun, a celor ce nu se dau batuti chiar daca sunt nevoiti sa-si panseze singuri orgoliul insangerat.<\/p>\n Ce mai vreau sa spun este faptul ca blogul asta, cu de toate, are in acest moment exact 124 de postari, cu tot cu aceasta, excluzand paginile, iar cea mai populara postare este Te iubesc ca-n vis, te doresc ca-n basme<\/a>, care are 618 vizualizari si nici un comentariu, articol scris la provocarea celor de la editura Nemira si cu care am si castigat un mic premiu. N-a fost mult, dar pentru mine a insemnat suficient sa simt ca cineva apreciaza ceea ce scriu. Si asta e doar inceputul.<\/p>\n