Sorana Bordas, alias Irealia, iti spune ceva? Sectiunea mea de interviuri nu vrea pe oricine, asta e clar. Iar doamna aceasta nu este chiar oricine, desi ea inca incearca sa ramana la acest statut. Am inceput sa cotrobai pe blogul ei undeva prin primavara acestui an. Am ramas cu gura cascata. M-am facut mic, desi sunt mare, am citit si-am recitit, m-am dus iar si iar, chiar daca de cele mai multe ori o fac pe nesimtite. Nu ai cum sa te plictisesti cand o citesti pe irealia, o bloggerita nascuta parca pentru o blogosfera anume, pentru o lume ireala.<\/p>\n
<\/a>„Daca s-ar intampla sa dispar in secunda imediat urmatoare, fraza asta ar ramane neterminata. Vorbe pe care le-am vorbit ar roade gandurile celor carora le-a pasat de ele. Vorbe pe care nu le-am vorbit, ar ramane degeaba asteptate.” Nu eu am scris asta, Irealia<\/a> stie sa impleteasca vorbele asa de bine si de ireal cateodata.<\/p>\n Candva si-a dorit sa devina dascal si candva chiar asta a devenit. Cand nu s-a mai regasit in asta a renuntat. Acum practica doar ceea ce vrea. Scrisul la ea e ca si mancatul, nu ai cum sa-ti ratezi propria gura, iar ea nu are cum sa nu uimeasca de fiecare data cand alege sa se joace cu literele si cuvintele. Aceste jucarii parca au fost facute pentru ea. Dar hai sa vedem ce ne spune chiar ea, gloggerita Irealia.<\/p>\n Traian Uries: Irealia, Sorana, dna Bordas, tanti cu aparatul foto, mamica unui bebestin, sunt derutat. Cum sa-ti spun, cum sa te consider?<\/strong> TU: Am descoperit ca din 2009 bantui prin online. De ce si ce anume cauti? Sau pur si simplu vrei sa stii ca esti cautata?<\/strong> TU: Ai fi preferat sa realizam acest interviu stand fata in fata?<\/strong> TU: De unde si pana unde Irealia?<\/strong> TU: Tendintele in blogosfera sunt putin diferite de ceea ce tu transmiti prin scrierile de pe blogul tau. Cei mai multi internauti citesc stiri, mondenitati, sfaturi despre cum sa te inchei la sireturi etc. De fapt tu ce vrei sa transmiti? Ai un scop anume cu blogul tau?<\/strong> TU: De ce ai optat pentru punct eu si nu ai ales spre exemplu punct ro?<\/strong> TU: Care este meseria ta de baza si de ce ai ales ceea ce ai ales? O mai practici, ai practicat-o?<\/strong> TU: Ce te inversuneaza pe tine cel mai tare?<\/strong> TU: Iti place meseria de mamica? O practici cu placere mereu sau ai si momente cand te cam lasi pe tanjala?<\/strong> TU: Sorana, am ales sa-ti spun asa, desi \u201cm-ai tras de urechi\u201d la un moment dat ca tot insistam sa-ti deconspir identitatea, de ce ai ales sa stai o vreme ascunsa?<\/strong> TU: Cred ca in vara, daca imi aduc bine aminte, ai mers la un curs de fotografie. Sa inteleg ca esti pasionata de fotografie? Crezi ca reusesti sa fii ireala si prin fotografiile tale?<\/strong> TU: Daca ai avea in fata un cadru care cuprinde un copil cersetor, o felie de paine pe care tocmai o ciuguleste o gaina si un container mare de gunoi din care continutul da pe afara, ce anume ai cuprinde in fotografie si ce nu? De ce?<\/strong> TU: Imi spuneai la un moment dat ca iti este frica de lipsa de sclipire atunci cand te pornesti cu aparatul foto in mana. De unde frica asta?<\/strong> TU: Ai un blogger preferat? Unul singur.<\/strong> TU: Constructiv vorbind, ce i-ai reprosa blogului uriesblog.ro?<\/strong> TU: Sorana, da-mi exemplu un comentariu publicat la tine pe blog care te-a scos rau din sarite si de ce.<\/strong> TU: Esti o bloggerita care a terminat pe locul 1 competitia Super Blog din primavara acestui an. Crezi ca intr-adevar ai fost cea mai buna?<\/strong> TU: Am observat ca blogul tau nu are reclame comerciale si nici anunturi umanitare. Te feresti de asa ceva sau inca nu ai primit oferta potrivita?<\/strong> TU: Ce parere ai despre blogosfera din Romania?<\/strong> TU: Mai minti si tu cateodata?<\/strong> TU: Care sunt valorile dupa care te ghidezi in viata?<\/strong> TU: Accepti o provocare din partea mea?<\/strong> TU: Iti propun sa faci un fotoreportaj pe blogul tau, mai multe fotografii decat text, prin care sa transmiti tacerea lucrurilor din jurul tau. Minim cinci poze. Eu voi proceda la fel. Dupa care iti propun sa provocam cititorii sa compare lucrarile noastre si sa ne dea o nota.<\/strong> TU: Ce carte mi-ai recomanda sa citesc?<\/strong> TU: Gandesti toate scrierile tale sau uneori degetele alearga pe tastatura fara o directie anume?<\/strong>
\nIrealia: Cum doresti. Am o vaga banuiala ca oricum asa vei face. Eu sunt in toate si toate-s in mine. Am si-o fetita, sa n-o lasam pe dinafara, daca mentionam copiii.<\/p>\n
\nIrealia: Din 2009, da. La inceput am scris cu vorbele fetei mele, ca sa nu le uit. Blogul respectiv, acum privat, a adunat vreo 400 de pagini de amintiri frumoase. Astept momentul in care o voi surprinde si-i voi darui o carticica a ei. Poate la anul. Am cautat sa inving uitarea. Acum, pe langa asta, mai caut sa exist si altfel, prin ceea ce scriu. Uneori \u00eemi iese.<\/p>\n
\nIrealia: Ar fi fost interesant. Era impregnat cu aroma de vin fiert si scortisoara.<\/p>\n
\nIrealia: De la un articol de-al meu, de pe blogul vechi, in care imaginam o lume altfel. O tara ideala, fara hotar, guvernata de estetica frumosului.<\/p>\n
\nIrealia: Hehehe… Chiar asa! Am ?! Eu imi transmit trairile. Bucurii, suferinte, victorii, esecuri. Lectiile mele de viata. Pentru aceia care stiu cum sa-si lege sireturile. (zambeste)<\/p>\n
\nIrealia: Pentru ca am gandit acel .eu ca pe-un pronume personal.<\/p>\n
\nIrealia: La baza sunt profesor de engleza. Nu-mi amintesc sa-mi fi dorit, in copilarie, sa fiu altceva. Si asta am ajuns. Am exersat profesoratul atata vreme cat am facut-o cu pasiune. Cand nu m-am regasit, am renuntat de bunavoie si nesilita de nimeni. Copiii nostri merita ce-i mai bun.<\/p>\n
\nIrealia: Ipocrizia. Dictatura.<\/p>\n
\nIrealia: Nu-i meserie mai frumoasa, dar nici mai grea. Sunt imperfecta, inconstanta, inconsecventa. Am multe reprosuri sa-mi fac din unghiul asta, dar sper sa le reduc drastic.<\/p>\n
\nIrealia: Imi place ca m-ai intrebat, totusi. Am ales palaria cu boruri largi pentru ca eu nu invat lumea cum sa se lege la sireturi, eu deconspir parti din mine. Si-mi era mai comod s-o fac atunci cand eram doar Irealia. Sufletul meu se simtea protejat, inca nu umbla gol pe strada. Acum ma vad silita sa-l imbrac in metafore.<\/p>\n
\nIrealia: Sa intelegi! Nu, nu cred. Drumul inspre ireal e pavat cu multe nereusite. Vom vedea daca-l parcurg.<\/p>\n
\nIrealia: Depinde de starea mea din acel moment. Acum as alege gaina si felia ei de paine. Reprezinta optimismul pe care-l caut.<\/p>\n
\nIrealia: Din nesiguranta, cred. Din nevoia de-a face lucruri frumoase, altfel. Din neincrederea ca am ce trebuie in acest scop.<\/p>\n
\nIrealia: Am mai multi. Sunt niste frumosi in virtualul asta, din fericire. (Am vrut initial sa-ti raspund simplu, cu un da. Ca tot ai fost neatent si nu m-ai intrebat care-i ala, -ceea ce presupun ca voiai sa afli-, dar mi-e ca ne mai intalnim si-mi vei cere socoteala, asa ca, o lasam asa, pe cinstite.)<\/p>\n
\nIrealia: Lipsa diacriticelor. Prezenta unor cratime ce nu-si au locul si lipsa altora, ce si l-ar avea.<\/p>\n
\nIrealia: De ce vrei sa-mi strici zen-ul? N-o sa-ti dau un exemplu, dar o sa-ti spun ca ma infurie atacul la alte persoane, f\u0103cut pe blogul meu. Si-n cazul in care se intampla, sterg acele comentarii fara sa clipesc. Macar aici sa se joace dupa regulile mele.<\/p>\n
\nIrealia: Heheheeeee…! Da! Si-am avut si cel mai dolofan noroc!<\/p>\n
\nIrealia: Copila fiind, am ajuns la apartamentul unor rude din Bucuresti. M-a fascinat atunci aglomerarea de obiecte, carti, abia aveam loc sa ma misc in camerele lor. Mi-a placut acolo, sa scotocesc, sa ating. Acum, adultul din mine are nevoie de spatiu. Respir mai usor. Blogul meu nu-i comercial, nu-i nici pom de Craciun. Am sustinut SuperBlog in competitia de toamna, adaugand un banner. In privinta cazurilor umanitare iti spun doar atat: Cand pot sa ajut, actionez. Am si scris un articol rugand bloggerii si cititorii sa-i trimita felicitari unei fetite cu autism. Suferinta e peste tot in jurul nostru. Nu stiu cat ar face diferenta o poza plasata pe blog. Dar nu zic nu hotarat in aceasta privinta, pentru ca s-ar putea sa ma insel.<\/p>\n
\nIrealia: E bogata. Sunt de toate, pentru toti, vorba unuia cunoscut.<\/p>\n
\nIrealia: Mai! Iunie, iulie… (zambeste)<\/p>\n
\nIrealia: Incerc sa fiu omul pe care sa-l iubesc. In primul rand eu. Si-asta implica multe. Altruism, eleganta, demnitate.<\/p>\n
\nIrealia: Absolut! Hit me!<\/p>\n
\nIrealia: De acord!<\/p>\n
\nIrealia: Singur pe lume, de Hector Malot.<\/p>\n
\nIrealia: De cele mai multe ori alearga, dar inspre ceva. Un ceva care s-a saturat de intuneric. Si da, sunt ghidate de gandire, mereu. Cel putin asa imi place sa cred.<\/p>\n