Minunea acestei lumi nu sta in obiectele pe care le creem din dragoste pentru a trai mai usor, ci in existenta noastra, a oamenilor, a animalelor, a naturii si a tot ce ia nastere din dragostea pentru asta. Restul este doar ceva, neinteles pentru unii, adorabil pentru altii. Nu traiesc pentru a muri, traiesc pentru dorinta de-a trai. Ca voi muri candva asta nu-mi da un sentiment de teama, ci de indarjire sa traiesc la maxim ce mi-a mai ramas. Timpul imi masoara tot, atunci de ce sa nu aleg eu ce anume sa-mi masoare? De ce nu as spune asta: Timpule, in 2014 o sa masori doar ceea ce iti spun eu? Tu ai secunda, eu am chemarea spre a alege.<\/p>\n

<\/a><\/p>\n

Si daca natura nu te-a facut perfect ar fii bine sa nu disperi. Pentru inceput multumeste-te cu ceea ce ai. Ai timp destul sa te perfectionezi. Trebuie doar sa iti doresti asta. Nu ii invidia pe ceilalti pentru ceea ce au, nu dispretui, nu incerca sa-i schimbi pe altii. Schimba-te in primul rand pe tine, daca nu esti multumit cu ceea ce ai.<\/p>\n

<\/a><\/p>\n

Urcam si coboram mereu treptele imaginare din viata noastra. Daca suntem speriati de ceva stam pe loc. O luam din nou din loc doar in momentul in care suntem siguri ca vom face fata noilor urcusuri si coborasuri. Momentul stagnarii ne doare, devenim nerabdatori sa ne miscam din nou si unori facem greseli. Devenim egoisti si il impingem pe cel din fata noastra, vrem sa-i luam locul cu orice pret.<\/p>\n

<\/a><\/p>\n

Ne straduim sa facem bani multi si apoi ii ingropam in ziduri, ca pe Ana lui Manole, uitand ca ele pot oricand cadea si ca in urma noastra am pierdut esentialul: oameni care chiar cauta un leu, doi, sa-si cumpere macar o felie din cea mai ordinara paine, desi nu cred ca este permisa inca fabricarea unei paini ordinare. Chiar si painea din container, uscata sau fleoscaita de ciorba de pe masa noastra, nu cred ca este chiar asa de ordinara.\u00a0 Apoi ne dam mari ca avem un lacas sfant in care preoteste un om care ne cere fara sa se sfiasca bani sa ne inmormanteze aproapele. Iar noi ii dam, in timp ce un ceva ce ne-a creat ne priveste. Un Dumnezeu poate. Nici noi nu stim, ca suntem mici.<\/p>\n

<\/a><\/p>\n

Cand vom obosi, ne-om opri si vom adormi. Noptile se intalnesc cu zilele, noi ne plangem cand zilele sunt gata, cand ne trezim ca ceva tot nu ne place. Lumina, cand e prea multa, ne deranjeaza, cand nu e o cautam si facem reclamatii ca visele noastre nu sunt ascultate. Daca natura ne e potrivnica ne ascundem, daca ne mangaie credem ca ne-am nascut in locul nepotrivit.<\/p>\n

<\/a><\/p>\n

Viitorul il luam in piept total nepregatiti. Nu ne uitam la ce am facut, si nici la ce au facut altii. Ne vrem departe, desi noi nu suntem inca aproape de prezent. Prindem avant si uneori fara sa vrem trecem prin moarte si abia atunci reusim sa ajungem departe. Departe de tot, de oameni, de cei pe care ii credeam dragi.<\/p>\n

<\/a><\/p>\n

Ne avantam printre nori, zburam si uneori cadem. Nu ne pasa.<\/p>\n

<\/a><\/p>\n

Cautam scurtaturi, uitand uneori ca cel mai scurt drum este cel pe care il cunoastem. Ne facem loc lasand in urma noastra rani adanci in natura, in suflete, uneori chiar in sufletul nostru.<\/p>\n

<\/a><\/p>\n

Amintirile le uitam repede sau ne agatam de ele in caz de orice nereusita. Ne ducem uneori atat de adanc in trecut incat am vrea sa ramanem acolo, uitand ca prezentul si viitorul inca sunt la poarta noastra.<\/p>\n

<\/a><\/a><\/p>\n

Cand ziua se incheie ne bucuram, ne dorim repede odihna, desi poate nu am facut nimic pentru ca noi sa o meritam.<\/p>\n

<\/a><\/a><\/p>\n

Ne ingramadim, ne aruncam sa fim primii, desi nu ajunge nimeni mai repede acolo unde trebuie mai repede decat trebuie. Dar noi insistam. Ne straduim din rasputeri, ne obligam, ne luam de mana si ne invartim in cerc. Si ne place. Vedem ce vedeau altii, morti de mii de ani, vedem doar pe cel ce nu ne lasa sa trecem inaintea lui.<\/p>\n

<\/a><\/p>\n

Gata, e iarna, anul tocmai sta pregatit sa-l uitam. Ramai cu bine pana cand ne-om revedea.<\/p>\n

<\/a><\/a><\/p>\n

La multi ani!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Minunea acestei lumi nu sta in obiectele pe care le creem din dragoste pentru a trai mai usor, ci in existenta noastra, a oamenilor, a animalelor, a naturii si a tot ce ia nastere din dragostea pentru asta. Restul este doar ceva, neinteles pentru unii, adorabil pentru altii. Nu traiesc pentru a muri, traiesc pentru […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"ngg_post_thumbnail":0,"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_newsletter_tier_id":0,"jetpack_publicize_message":"","jetpack_is_tweetstorm":false,"jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","enabled":false}}},"categories":[72,1],"tags":[407,406,53],"jetpack_publicize_connections":[],"yoast_head":"\n