A\u0219adar, ajung cu Cezar la doctorul veterinar. Noi eram preg\u0103ti\u021bi pentru opera\u021bia estetic\u0103 la ochiul st\u00e2ng al ciob\u0103nescului, eu nu eram \u00eens\u0103 sigur c\u0103 \u0219i patrupedul \u0219tia ce-l a\u0219teapt\u0103. Trebuia, totu\u0219i, s\u0103 o facem. Dac\u0103 nu-l operam risca s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 f\u0103r\u0103 vedere la ochiul st\u00e2ng. Veterinarul mi-a spus c\u0103 este vorba de o anomalie rar\u0103, care poate ap\u0103rea \u00een special la rasa ciob\u0103nesc german, care nu este grav\u0103, dar netratat\u0103 ea poate duce la complica\u021bii foarte mari.<\/p>\n
\u00cen sf\u00e2r\u0219it, o injec\u021bie \u0219i dup\u0103 c\u00e2teva minute bune Cezar cade pe burt\u0103 incon\u0219tient. \u00cemi era mil\u0103 de el, Mi-l imaginam mort \u0219i parc\u0103 \u00eemi venea s\u0103 v\u0103rs o lacrim\u0103. Nu, nu e cazul s\u0103-mi imaginez t\u00e2mpenii. Toate la vremea lor.<\/p>\n
Am b\u0103ut dou\u0103 cafele, o bere, m-am plimbat, am a\u0219teptat. M\u0103 g\u00e2ndeam, totu\u0219i: dac\u0103 nu face fa\u021b\u0103, dac\u0103 se treze\u0219te mai devreme \u0219i este nevoie de o nou\u0103 injec\u021bie, oare va rezista? Hait, Cezar e un lupt\u0103tor, nu se poate s\u0103-mi fac\u0103 mie una ca asta. Am mai b\u0103ut o bere \u0219i cu chiu cu vai au trecut cele trei ore. M\u0103 rog, dou\u0103 ore \u0219i ceva. C\u0103 n-am mai putut a\u0219tepta \u0219i m-am dus.<\/p>\n
L-am g\u0103sit ghemuit pe o p\u0103tur\u0103, cu botul pe labe. Parc\u0103 sup\u0103rat, neputincios. C\u00e2nd m-a v\u0103zut a f\u0103cut un gest s\u0103 se ridice, puterile \u00eens\u0103 l-au l\u0103sat rapid \u0219i-a c\u0103zut din nou la p\u0103m\u00e2nt.<\/p>\n
Ochiul lui Cezar era salvat. Vedea normal iar pleoapele bolnave se \u00eenchideau normal. At\u00e2ta doar c\u0103 \u00eenc\u0103 l\u0103crima abundent. Era normal.<\/p>\n
\u0218i a\u0219a a fost, cu un efort maxim Cezar s-a ridicat \u0219i a venit la mine, c\u0103z\u00e2nd, d\u00e2nd cu st\u00e2ngu-n dreptu’. Se uita la mine \u0219i parc\u0103-mi spunea: Plec\u0103m, c\u0103 m\u0103 enerveaz\u0103 \u0103\u0219tia \u0219i s-ar putea s\u0103 m\u0103 dau la ei? Plec\u0103m, i-am spus \u0219i eu tot \u00een g\u00e2nd.<\/p>\n
\u00cel iau \u00een bra\u021be \u0219i-l duc la ma\u0219in\u0103. \u00cel pun pe banchet\u0103. \u00cenc\u0103 nu-\u0219i revenise complet, \u00eens\u0103 nu mai suporta s\u0103 se uite lumea la el ca la un mare neputincios, a\u0219a c\u0103 s-a ridicat \u00een patru labe \u0219i apoi s-a pus \u00een \u0219ezut.<\/p>\n
Am ajuns acas\u0103. L-am luat \u0219i l-am pus \u00een culcu\u0219ul lui de sub biroul meu. Acolo \u00eei pl\u0103cea cel mai mult s\u0103 stea. La picioarele mele. Uite-l.<\/p>\n