Mama, pamanteanca suprema din viata fiecaruia. Ea ne-a purtat in pantec si tot ea a decis sa fim. Nu putem ignora asta. Daca o facem, vom muri neimpacati. Mama<\/strong><\/em> mea a dorit sa exist, a ta la fel. A mea m-a acceptat, a zis ca nu-s urat si nici cretin, nici prea batran si nici prea slab, si chiar de n-as fi fost normal tot m-ar fi iubit. Pentru asta ar trebui sa-i multumesc, mereu, in fiecare zi. Dar nu o fac si simt ca ea asteapta. Asteapta un sacrificiu absolut si neconditionat, identic cu cel pe care ea la facut atunci cand m-a cedat naturii.<\/p>\n Mama, ti-o spun aici si acum, asa cum nu am mai facut-o vreodata: esti femeia si mama cea mai simpla din lume, ce-a mai iubitoare si ai putea fi si ce-a mai dorita daca oamenii te-ar cunoaste mai bine. Am asteptat sa primesc mereu si mereu totul de la tine. Stiu ca tu nu poti astepta atat si ca intr-un tarziu te vei duce, ca o fiinta multumita ca si-a incheiat misiunea pe pamant. Sper ca acel moment sa fie cat mai departe, atat de departe incat cu greu sa-l poti atinge.<\/p>\n Cand nu mai e ne suparam si ne intrebam de ce nu mai poate fi? In timpul vietii o ignoram de multe ori, ba chiar uitam de ea definitiv. Am vrut sa-i daruiesc multe lucruri si sentimente, insa nu am reusit sa fac decat foarte putin comparativ cu ceea ce a facut ea pentru mine. In noptile de vara, atunci cand natura se dezlantuia plangeam de sarea pijamaua de pe mine, de frica, iar ea ma strangea la piept, ocrotindu-ma cu trupul sau. Ar fi fost in stare sa tipe catre ceruri pentru a cere sa se faca liniste, sa pot eu dormi in tihna.<\/p>\n Am cerut multe de la ea, iar ea mi-a daruit si mai multe. Am suparat-o de mai multe ori, iar ea in schimb mi-a darut intelepciune si iertare. Fericirea ei a supravietuit intotdeauna prin insasi existenta mea. N-a fost niciodata o femeie sofisticata, a preferat simplitatea fireasca a lucrurilor. Am incercat sa inteleg de ce nu accepta accesorii<\/a> suplimentare, care sa-i scoata in evidenta frumusetea si mi-a spus ca o femeie, daca este frumoasa, va fi multumita cu ea si fara lucruri lumesti, obiecte menite uneori sa estompeze imperfectiunile sau chiar trasaturile unei femei.<\/p>\n M-a invatat sa privesc lumea asa cum este ea, nu asa cum ar trebui. Am invatat de la ea cum sa mananc, cum sa pasesc, cum sa imi aleg cu grija o haina pentru barbati<\/a> si mai ales am invatat sa fiu rabdator, precaut si iubitor. A fost si va ramane pana la moarte femeia preferata din viata mea. Nu uraste niciodata si nici nu incita la cearta sau violenta. Pentru ea concilierea si intelegerea intre oameni a fost mereu pe primul loc.<\/p>\n Acum este in varsta, anii au trecut peste chipul ei si chiar de mi-as dori sa-i daruiesc o haina scumpa sau un parfum mai sofisticat stiu sigur ca m-ar refuza. Mama nu a pus niciodata farduri, pudre sau alte cr\u00e8me pe fata ei. Apa si sapunul i-au fost suficiente, motiv pentru care anii cu care se mandreste acum nu sunt observati atat de usor.<\/p>\n Ea mi-a spus mereu, ori de cate ori a avut ocazia, ca ma iubeste si ca sunt, am fost si voi ramane, preferatul si motivul vetii sale. In schimb eu i-am spus c-o iubesc de foarte putine ori si pentru acest lucru imi este rusine. O rusine pe care as dori s-o spal inainte sa inchida ochii pentru todeauna.<\/p>\n I-am scris poezii, i-am cantat cantece care au incantat-o, insa inaintand in varsta am uitat tot mai tare sa fiu copil si asta stiu ca a durut-o. Viata nu a fost tocmai intelegatoare cu ea si a lovit-o de multe ori. S-a ridicat de fiecare data, s-a scuturat de praf si a mers mai departe, stia ca trebuie sa faca asta, mai ales pentru mine.<\/p>\n