Intr-o dimineata, pe cand zorii zilei inca mai sporovaiau cu noaptea vrute si nevrute, Dumnezeu m-a chemat la el si mi-a daruit un inger. Am cazut in genunchi si am plans, cu lacrimile ascunse candva intr-o camara a sufletului meu, cu toate cate mai aveam. Apoi am ridicat privirea spre cer si am multumit celorlalti ingeri ca te-au lasat sa devii pamanteanca mea, cea mai iubita dintre toti. Ai fost un dar<\/a> ceresc pe care nu l-am platit, inca. Intr-o singura secunda toate obiectele dragi din viata mea au disparut, unele s-au spart in milioane de cioburi si au cazut mai apoi pe mantia amintirilor, nemaidorind sa fie pomenite vreodata.<\/p>\n

De-atunci am mai primit si alte daruri, insa toate fara sens, pentru ca emotiile si toata atentia mi-au fost acaparate definitiv de tine, fetita draga, de ochii, de surasul, de manuta si de existenta ta firava.<\/p>\n

Cateodata nimic nu-i prea grozav si nici indeajuns, insa ma spal si eu cu ce mai pot, cu vise, cu-amintiri si cu trairi pe care le-am visat candva intens. Mi-am rugat lacrimile mereu, atunci cand mi-am dorit sa nu mai mor, sa nu-ti mai spuna ca m-am dus, ca sunt aici si ca respir doar pentru tine, pentru ceva ce nu mai poate astepta ca eu sa mai traiesc.<\/p>\n

Unii iti spun asa cum le convine. Altii te striga pur si simplu. Eu incerc doar sa fiu eu, sa te incrustez in suflet si in gand asa cum erai candva, cand nici nu stiai macar ca existi. Iar pentru a-mi duce crucea mai departe te chem la mine uneori si-ti mangai obrazul si ochii, pierdut adanc in imaginatia mea.<\/p>\n

In doar cateva secunde, atunci cand te-am primit cu bratele intinse, intregul univers a capatat chipul si asemanarea ta. Toate cele care mai erau in jurul meu au devenit stane de piatra, in incercarea de a nu speria momentul.<\/p>\n

Cand mai privit si tu direct in ochi, tacuta si suava, am crezut ca natura se va inmuia instantaneu si va cadea toata, topita pe vecie, la picioarele mele. Lumea nu mai este ceea ce a fost si nici in secunda urmatoare nu va mai fi cum as fi vrut sa fie inainte sa existi, sa imi fi daruita.<\/p>\n

Astept mereu, din clipa-n clipa sa apari din nou, suspin adanc si-mi spun ca nu, inca nu este momentul sa dispar, ca trebuie sa-mi pastrez respiratia cat mai mult, macar pana cand moartea se va plictisi sa ma tot astepte, sa ma tot cheme si eu sa ma fac ca nu aud. E greu, insa este minunat sa stiu ca am un inger langa mine, chiar aici, pe taramul celor care se duc mereu in nefiinta.<\/p>\n

Un dar perfect<\/a>, asta am primit, o bucata din fericirea ingerilor din rai, o felie de tort care nu se mai termina, ornata cu dragoste si iubire vesnica. Dorinta de a primi si alte daruri este searbada si chiar am s-o sterg definitiv din lista cu prioritati. Dorul de tine, emotia momentului in care te ating si lacrimile de fericire pe care le vars in singuratatea sufletului meu imi sunt de ajuns. Nimic nu mai vreau, nimic nu mai doresc sa vreau.<\/p>\n

Aici pe pamant ne facem daruri si ne spunem uneori ca ne iubim. Alteori ne dorim sa primim ceva ce nu avem, insa atunci cand Dumnezeu decide sa intre in scena, nimic din ce exista si este trecator nu mai dorim. Fetita draga, iti multumesc ca existi si ii multumesc pe veci fiintei care mi te-a daruit, aici, intr-o viata haotica si tumultuoasa ca a mea, complotand mana in mana cu Dumnezeu. Primul dar l-am primit cand m-am nascut. Acum te am pe tine si cu asta sunt multumit, chiar daca acuma trebuie sa plec, sa te las din nou, pentru a reveni mai fericit, mai implinit. Te iubesc, darul meu perfect.<\/p>\n

Articol scris pentru Cezara si pentru Spring SuperBlog 2013.<\/a><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Intr-o dimineata, pe cand zorii zilei inca mai sporovaiau cu noaptea vrute si nevrute, Dumnezeu m-a chemat la el si mi-a daruit un inger. Am cazut in genunchi si am plans, cu lacrimile ascunse candva intr-o camara a sufletului meu, cu toate cate mai aveam. Apoi am ridicat privirea spre cer si am multumit celorlalti […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":6917,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"ngg_post_thumbnail":0,"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_newsletter_tier_id":0,"jetpack_publicize_message":"","jetpack_is_tweetstorm":false,"jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","enabled":false}}},"categories":[72],"tags":[723,113,146,144,143],"jetpack_publicize_connections":[],"yoast_head":"\n