C\u00e2nd am v\u0103zut acea banc\u0103 mi-am adus aminte de prima mea iubire. Prima iubire nu se uit\u0103, nu se iart\u0103, nu se epuizeaz\u0103, nu moare, niciodat\u0103, ea r\u0103m\u00e2ne, acolo, pe o banc\u0103 a sufletului, o banc\u0103 anonim\u0103 care r\u0103m\u00e2ne goal\u0103 mereu \u0219i care are o form\u0103 diferit\u0103 pentru fiecare fiin\u021b\u0103 de pe planeta asta.<\/p>\n
Prima mea iubire<\/a> a ap\u0103rut tot pe o banc\u0103. Una de tren. Iar mai apoi s-a accentuat pe o banc\u0103 dintr-o mic\u0103 gar\u0103. La prima banc\u0103 am sim\u021bit acei fluturi care zboar\u0103 prin stomac f\u0103r\u0103 absolut nici o direc\u021bie. La a doua banc\u0103 aveam crampe \u00een stomac.<\/p>\n Pe banca din imagine au stat, visat \u0219i tr\u0103it mul\u021bi oameni. Unii mai \u00een v\u00e2rst\u0103, al\u021bii mai tineri. Nu i-am v\u0103zut pe to\u021bi, dar c\u00e2nd am trecut pe acolo parc\u0103 \u00eei sim\u021beam, parc\u0103 \u00eei auzeam vorbind, \u0219u\u0219otind, parc\u0103 auzeam cum pu\u0219tanul de 20 de ani \u00eei spunea unei pu\u0219toaice de 18 ani c\u0103 ar vrea s-o s\u0103rute, timid, \u00eentinz\u00e2nd o m\u00e2n\u0103 tremur\u00e2nd\u0103 spre mijlocul fetei care \u00ee\u0219i dorea, de fapt, s\u0103 fie s\u0103rutat\u0103.<\/p>\n Prinde-o \u00een bra\u021be, parc\u0103 spuneam, oprindu-m\u0103, \u00een dreptul b\u0103ncii. \u00cen locul \u00een care m-am oprit se auzeau, parc\u0103, sunetele iubirii. Aveam impresia c\u0103 de acolo puteam s\u0103 surprind toate momentele acelei b\u0103nci. Dup\u0103 ce am declan\u0219at am r\u0103mas pe loc, nemi\u0219cat. Vroiam mai mult. Vroiam s\u0103 aud toat\u0103 istoria acelei b\u0103nci. Copacul din spate parc\u0103 m\u0103 ruga \u0219i el s\u0103 nu m\u0103 gr\u0103besc.<\/p>\n Era mult verde \u00een jur, dar culorile \u00eemi spuneau, parc\u0103, \u0219i ele, c\u0103 povestea acelei b\u0103nci e mai important\u0103 dec\u00e2t culoarea. Am t\u0103cut. Am ascultat. Am privit. Nimeni, \u00een ziua aceea, \u00een Timi\u0219oara acelei zile, parc\u0103 nu avea curajul s\u0103 deranjeze singur\u0103tatea acelei b\u0103nci. St\u0103team \u0219i m\u0103 uitam la ea, cu mult\u0103 lini\u0219te \u00een jur, \u0219i tr\u0103iam momentele primei mele iubiri. Emo\u021bia, curajul, dorin\u021ba, timiditatea, parc\u0103 le vedeam pe toate st\u00e2nd aliniate \u00eentr-o ordine anume pe acea banc\u0103.<\/p>\n Pove\u0219tile din c\u0103l\u0103toriile noastre genereaz\u0103 imagini pe care de cele mai multe ori nu le po\u021bi printa. \u00cens\u0103, uneori, prin c\u0103l\u0103toria noastr\u0103, prin propria via\u021b\u0103, revedem ceea ce mintea noastr\u0103 nu ar fi putut reda f\u0103r\u0103 o imagine anume. \u0218i c\u00e2nd se \u00eent\u00e2mpl\u0103 asta sufletul nostru parc\u0103 rena\u0219te, parc\u0103 devine mai autentic.<\/p>\n \u00centr-un t\u00e2rziu, dup\u0103 multe minute de r\u0103t\u0103cire prin trecutul meu, m-am desprins din locul \u0103la \u0219i-am plecat mai departe, spre un alt viitor, spre un alt trecut. Banca mea, pe care o voi vizita ori de c\u00e2te ori voi avea ocazia (nu m\u0103 voi a\u0219eza pe ea, vrea s\u0103 fiu doar un simplu spectator) sper s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 mereu acolo, s\u0103 str\u00e2ng\u0103 mult mai multe pove\u0219ti, \u0219i sper s\u0103 o vizitez \u0219i iarna, atunci c\u00e2nd frigul sau z\u0103pada \u00ee\u021bi readuc \u00een minte \u0219i pove\u0219ti de dragoste mai \u00eenfrigurate.<\/p>\n