<\/p>\n

<\/p>\n

Uneori simt ca am la dispozitie optiunea sa aleg, alteori simt ca ma lupt cu mine, desi nu stiu pentru ce. De fapt totul nu este decat o inversunare pe care uneori o acceptam, alteori nu. Azi am plans mai mult decat am ras. Maine poate voi fi mai mult sobru sau poate nici macar asa. Ma intreb si-acum ce vreau, desi nu asta este intrebarea la care vreau raspuns.<\/p>\n

Noaptea trecuta cineva a rupt toate florile de liliac din fata casei in care inca imi mai duc existenta. Au mai ramas doar doi ciorchini. Frumosi, deci puteau fi si aia vanduti, ca banuiesc ca din acest motiv au fost rupti si ceilalti.<\/p>\n

Azi am primit si-o diploma, aproape complet mototolita, statea inghesuita in plicul care o purta, desi pe ambalaj scria destul de clar: A NU SE INDOI! La ce dracu mai sunt bune diplomele? Dar, de, daca tot a venit, sa fie primita. Te rog nu te stramba daca ai invatat la greu pentru a primi niste harti fara valoare. Si eu am, si nu-mi mai folosesc la nimic, in afara de faptul ca imi ocupa spatii pretioase, cateodata.<\/p>\n

Ma uit in jur si vad obiecte, multe obiecte, ele nu mai au nici o valoare comerciala, decat poate pe vreun site de comercializat obiecte vechi. Insa unele dintre ele au o valoare foarte mare, intrinseca, care nu se poate masura si nici cuantifica. Stau, asteapta tacute langa mine, fara voce si fara sa ma invite macar sa spun ceva, desi o fac acum.<\/p>\n

In esenta ei, viata nu e decat o adunatura de intamplari, de trairi si de senzatii, pe care le simtim toti, in egala masura. Diferenta o face punctul de vedere si atitudinea. Daca tu asculti pe Guta, evident ca nu vei intelege cum traiesc eu cel care il asculta pe Manowar..<\/p>\n

Ma gandesc si ma tot gandesc, la ceva si la cineva. Asta nu inseamna ca viata se opreste. Invat, tot invat si iar invat sa ma stapanesc, sa uit ce vreau uneori sa fie al meu si nu-mi mai apartine. Cineva imi tot spune ca secundele inseamna promisiuni, ca este darz in vorbe si ca nimic nu-i poate ucide gustul de a mai linge odata, din nou, ceva ce a scuipat candva pe-o strada, spunand ca e definitiv, ca scuipatul acela il va trece spre uitare.<\/p>\n

Altii imi tot spun ca nu e ce pare a fi, desi, am fost si la scoala si la bacaleauratul vietii, insa stiu, ignoranta e in floare, iar individualismul e in crestere, vrem ceva atata timp cat ne este oferit ceva. Cand simtim ca nu vom mai avea acel punct de sprijin sau de ofertare ne vom intoarece privirile spre altceva. Nu-i rau, dar ne pierdem astfel calitatea de oameni.<\/p>\n

Stiu cum fac oamenii, si nu fac asta neaparat ca asa vor ei. Candva erau altfel. Acum sunt transformati si fac cum le dicteaza stralucitorul, adica banul. Uitam pe zi ce trece ce mai vrem de la viata ca si valori spirituale, uitam ca traim sa ne desavarsim. Ne transformam treptat in monstri, desi ne straduim sa fim tot mai frumosi.<\/p>\n

P. S. Poveste scrisa in asteptare, cu pix albastru si cu suflet, apoi copiata aici, pe digital.<\/span><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Uneori simt ca am la dispozitie optiunea sa aleg, alteori simt ca ma lupt cu mine, desi nu stiu pentru ce. De fapt totul nu este decat o inversunare pe care uneori o acceptam, alteori nu. Azi am plans mai mult decat am ras. Maine poate voi fi mai mult sobru sau poate nici macar […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"ngg_post_thumbnail":0,"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_newsletter_tier_id":0,"jetpack_publicize_message":"","jetpack_is_tweetstorm":false,"jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","enabled":false}}},"categories":[72],"tags":[],"jetpack_publicize_connections":[],"yoast_head":"\n