Oricum, tu scrii articole întregi, nu comentezi. 🙂

E simplu, bifezi doar pentru comentarii şi gata, eşti abonat doar la comentarii. Oricând te poţi dezabona. Succes.

Se pare ca de aceasta data n-am reusit eu sa ma fac inteles.
1. Ceea ce eu facusem deja fusese sa rasfoiesc comentariile ANTERIOARE (nu crezi ca ar fi fost cam greu sa le fi rasfoit deja pe cele ulterioare?).
2. Problema mea aparuse nu din cauza jocului de sensuri intre „comentarii viitoare” si „comentarii ulterioare”, ci din alt motiv: pentru mine, este o mare diferenta intre postare (articol) si comentariu, desi ambele categorii (combinate) alcatuiesc aceeasi „pagina”.
3. Dupa cum mai scrisesem, posibilitatile mele (fizice) fiind limitate (in principal din cauza varstei si a starii de sanatate – parte ca stare asociata varstei, parte ca urmare a unei vieti in care de-a lungul timpului am cam facut abuz de excese si parte din cauza unor intamplari nefericite) si deja utilizate cam catre limita superioara, nu ma incumet sa „preiau” inca un blog (am renuntat – cu regret – si la bloguri carora le fusesem (indelung si cu drag) vizitator fidel), deci nu intentionez sa ma abonez la postarile (articolele) urmatoare de pe blog (desi daca as avea posibilitatea mi-ar placea s-o fac).
Pe de alta parte, intrucat nu-mi place sa las lucrurile „in aer”, precum si deoarece consider oportun ca fiecare dintre noi sa aiba (si sa ofere) „dreptul la replica”, as fi dorit sa fiu abonat la comentariile ulterioare propriilor mele comentarii – strict la acest articol, pt a afla cand / daca primesc vreun raspuns. Am bifat deci „casuta” „Notify me of follow-up comments”, si ca urmare am primit un mesaj care incepe „zicand”: „Salut.Ai decis sa urmaresti postarile mele si implicit comentariile de pe acest blog.” Nu am putut sa dau urmare indemnului de a da acceptul, intrucat ma incumet doar la comentariile noi de la acest articol, nu si la alte articole viitoare.

Am votat pt „Nu ma deranjeaza”. (As fi fost ipocrit daca as fi votat altfel, odata ce insele comentariile mele de aici sunt scrise in principal fara diacritice.)

1. Nu, nu sunt profesor, sunt de formatie tehnica, dar (fortuit si pasager) de-a lungul timpului am mai indeplinit si functie didactica (in principal pt materii de specialitate, deobicei ca suplinitor sau pt cursuri de scurta durata (n-am intentionat niciodata sa-mi fac din asta o profesie, doar asiguram acoperirea unei necesitati) si mai ales pt oameni maturi (sau aproape) – pe la cursuri de supracalificare / recalificare, pe la scoli / cursuri de maistri etc.)
2. Sunt perfect constient de superioritatea (eficacitatea practica) a exemplului personal fata de pilda „propovaduita” verbal – dar mi-e cunoscut SI adagiul „sa faci ce zice popa, nu ce face popa”.
3. Sper ca nu s-a inteles cumva din comentariile mele ca as sugera pedepsirea nestiintei – cu atat mai mult nu in mod nediscriminat, nu pana cand nu este cunoscut motivul necunoasterii (am mai cunoscut „profesori” – in special dintre suplinitori – care in loc sa parcurga procesul didactic in conformitate cu programa veneau beti la clasa si provocau EI (nu elevii) scandal…) – cu atat mai mult cu cat acea pedepsire este contraproductiva, mult mai utila fiind educarea. De pedepsit – doar (eventual) refuzul corectarii nestiintei (REFUZUL, voluntar, nu incapacitatea – indiferent daca este vorba despre incapacitate intelectuala, psihica, fizica sau de alta natura).
4. Sincer sa fiu, cu referire la o „buna” parte dintre tinerii actuali, ma cam ingrozesc atunci cand ma gandesc ca intr-adevar SI EI reprezinta o parte consistenta din viitorul nostru (si atunci in mod egoist ma bucur ca mie personal nu mi-a mai ramas un viitor prea indelungat)… O parte apreciabila dintre tineri isi cunosc FOARTE bine drepturile, dar par sa fie loviti brusc de amnezie atunci cand vine vorba de a-si aminti ca aceste drepturi „vin” insotite inerent si de niste obligatii si indatoriri…
5. Partea cu investitul nu-i nici o problema (nu (neaparat) (numai) investitie financiara – mai „investeste” omul si timp, efort, rabdare, bunavointa, pricepere etc), problema este „rentabilitatea” (NICI ASTA financiara) „investitiei” respective (caci in unii tineri parca arunci intr-o gaura neagra: orice, oricat si oricum pui, TOT nu-i suficient – si nici eficace).
6. Preluand si continuand metafora, sa nu uitam ca si in agricultura eforturi mari depuse pana la ajungerea semintei sub brazda pot fi „recompensate” cu o „splendida” recolta de buruieni si balarii – daca solul nu este potrivit, daca ingrijirea ulterioara a semanaturilor este deficitara sau in alte asemenea imprejurari. (Nu intotdeauna cine seamana vant culege furtuna…)

Este posibil ca persoana in cauza sa se fi exprimat (sau sa fi fost inteleasa) gresit, ea intentionand de fapt sa afirme… „reciproca”, „reversul”: ca multa lume (si in asta ar putea avea dreptate persoana) considera ca scrierea fara diacritice ar reprezenta un semn de carenţă in domeniul inteligentei (de parca inteligenta ar avea vreun rol in actul mimarii / imitarii automate a vreunui gest).

BINEINTELES ca – oameni fiind – mai gresim, si (atata timp cat greseala nu este sistematica) nu e nici o tragedie (daca ne referim strict la domeniul lingvistic – in (spre ex) chirurgie principiul cred ca ar fi bine sa nu se aplice). Incercasem doar sa fac „un spirit de gluma” care (din pacate) se pare ca „nu mi-a iesit”, desi incercasem sa-l semnalez (probabil nu prea inspirat) cu emoticoanele alea. Scuze!

Sunt tare curios pentru care raspuns ti-ai dat votul. 🙂

Victore, comentariile ulterioare le poti rasfoi singur, cu usurinta si cu rabdare multa, ceea ce vad ca ai si facut deja. Te felicit pentru rabdare. Pentru cele viitoare nu-i musai sa te abonezi, dar ii sanatos. Dar ce-i prea mult poate strica, vorba unora. Dar hai sa-ti zic ceva: de fapt, daca te vei abona la comentariile viitoare tu vei fi abonat si la cele ulterioare, ca sunt sigur ca nu vei da cu prezenta exact in momentul in care ele sunt postate. Am dreptate?