De ce să scriu cu diacritice pe blog? Chiar aşa, de ce? Îmi spun diferiţi prieteni, cunoştinţe, amici: scrie şi tu cu diacritice, că o să fii mai citit, mai căutat, mai public, mai… Măi să fie, chiar aşa o fi? M-am decis să scriu un articol nou, ăsta, cu diacritice. Vreau să văd şi mai ales să aud un răspuns care să mă determine să scriu cu Ţ, Ş, Î, Ă. Că până acum nu m-a convins nimeni şi nimic că mişcarea asta ar aduce un beneficiu hotărâtor blogului dar şi mie personal.
Cunosc şi chiar citesc destul de multe bloguri cu vechime, pe care nu apar nici diacritice şi nici mii de vizitatori nemulţumiţi că autorul nu o arde pe fondul muzical al diacriticelor. şi chiar nu mă deranjează să mă întorc acolo şi să citesc din nou şi din nou alte şi alte articole.
După opt luni de existenţă, google a decis că uriesblog.ro merită PR 2. Să fie primit, am zis. Mie personal asta îmi spune că nici pe măria sa goagăl nu-l deranjează lipsa ţ-ului sau a â-ului, atâta timp cât există conţinut de calitate, constant şi interesant pentru destul de mulţi vizitatori. Păi şi atunci, de ce să scriu cu diacritice?
Am instalat un plugin pe blog care mă ajută să afişez diacriticele în mod corect, după cum probabil se şi observă. Totuşi, de ce să scriu cu î si ă?
Îmi spunea cineva că dacă voi scrie la fel cum scriu de mână în mediul offline, voi avea text mult mai corect şi cu mai mult respect pentru limba română. În plus, sfătuitorul meu îmi mai spunea că şi goagăl o să fie dat pe spate de chestia asta. Hm, chiar aşa o fi?
Există bloguri a căror autori au abordat încă de la început stiluri originale şi reguli care nu se regăsesc în limba română. Aşa, şi?! Numărul cititorilor tot creşte, nu e nimeni deranjat de asta. O fi, oare, o lipsă de respect generală faţă de gramatica limbii române? Dacă de mâine aş începe să scriu cu diacritice, dar fără litere mari, oare cum ar fi? Oare câţi aţi sări pe mine în încercarea de a mă corecta?
Uneori fac greşeli pe care le observ mai apoi, mă întorc docil şi corectez. Lipsa de răbdare îmi dă destul de mult de furcă, recunosc. Dar totuşi, revin şi întreb/vă întreb: de ce aş scrie cu diacritice? Oare este chiar atât de greu de citit? Dar oare expresiile de genul pls, brb, plm, lol, asl, nu reflectă o lipsă crasă de respect faţă de limba română, pe care o deformăm din ce în ce mai mult folosind englezisme şi americănisme în timp ce tocmai ne exprimăm o idee în limba română?
Vă provoc pe toţi cei care mă citiţi sau mă veţi citi să-mi daţi motive concrete şi imbatabile pentru a începe pe viitor să scriu cu diacritice. Pentru că până nu voi găsi o regulă care îmi demonstrează fără doar şi poate că lipsa ţ-ului şi a î-ului mă dezavantajează, acest articol va fi primul şi ultimul scris cu  din A, cu ă,ţ şi î, de pe blogul acesta. şi ca să fie treaba şi mai treabă vă las la final şi un sondaj. Deci, de ce să scriu totuşi cu DIACRITICE?!
[poll id=”4″]
Uite o intrebare buna, pe care mi-am pus-o si eu. Mi-ar fi tare greu sa scriu cu diacritice si singurul motiv pe care il gasesc este ca voi putea evidentia mai bine cuvintele atunci cand imi doresc, de exemplu, sa creez unele noi, in texte literare. Dar nu sunt convinsa ca vreau un blog preponderent literar. Asa ca…am inca dubii in privinta folosirii diacriticelor.
Am votata „nu ma deranjeaza”- cu sensul „nu ma deranjeaza sa scriu sau sa citesc un blog fara diacritice”. Oare asta ai vrut sa spui acolo? Daca da, ai o parere. Daca nu, ignora.
Dana, chestia cu diacriticele ma racaie de mult timp, asa ca am hotarat sa vad ce si cum, adica ma tin de diacritice sau nu. Da, ai intuit bine ce am vrut sa spun in raspunsul votat de tine. Multumesc pentru parere.
Asta cu diacriticele este ultima mea grija 🙂
Buna si parerea ta… 🙂
Mă doare fix în cot de ce spune Google sau alți experții despre cât de util este scrisul cu diacritice. Eu știu că sunt român și nu roman, eu știu că am o țară si nu o tara, eu știu că ș, ț, î, â sunt lucruri unice ce conferă autenticitate și valoare limbii noastre. De ce cu diacritice ? Din același motiv pentru care germanii încă scriu cu literă mare substantivele, din același motive pentru care englezii nu folosesc scurtăturile americane, și lista poate continua. Este amprenta limbii noastre, este indentitatea ei, fără ele putem să îi spunem oricum, numai limba română nu. Apropo, numele tău este Traian Uries sau Urieș ( O diferență minoră, nu? Ce contează dacă într-un act oficial ar fi scris greșit? )
Un punct de vedere foarte concret si solid. Ai dreptate legat de numele meu, ar fi cam naspa sa apara intr-un act oficial Uries in loc de Urieş… 🙂
Deci te cheamă Urieș 🙂 Uite cum află lucruri noi cititorii tăi! Totul de la o simplă virgulă!
Da, Traian Urieş. Cornel, si din motivele pe care le-ai enumerat tu am decis ca trebuie sa fac un sondaj mai profund pe aceasta tema. Si pe mine ma deranjeaza sa apara scris undeva roman in loc de român… pentru este interpretabil. Dar inca nu sunt convins ca e musai obligatoriu in online sa se scrie cu diacritice… Dar cine stie, poate ma voi convinge de contrariu chiar de aceasta data… 🙂
Acest online la care te referi tu este reprezentat în principal de acest blog, nu? Acesta este reprezentantul tău în online, este imaginea ta. Cred că trebuie sa fim atenți la imaginea noastră, trebuie să fim atenți chiar și la cele mai mici detalii. Aceste mci detalii pot face o diferență mare.
Nu ma refer strict la acest blog, online inseamna si ce se scrie in jurul meu. Acest blog da, doresc sa fie o imagine potrivita pentru mine, inca lucrez la ea, din acest motiv imi pun mereu intrebari si fac analize chiar si printre cititori si vizitatori. Legat de detalii sunt de acord cu ele. Am si eu o intrebare pentru tine: sa inteleg ca nu ai citit acest blog pana acum din cauza diacriticelor?
Este pentu prima oara când intru aici. M-a sărit în ochi titlu.
Uite că am greșit și eu 🙂 Mi-a sărit în ochi tiltul!
Mai greseste omul 🙂
CE faci, Nea Cornele, schimbi o greseala („m-a sarit” in loc de „mi-a sarit”) cu alta („tiltul” in loc de „titlu”)? 😀 😛 (Nu baga in seama, sunt CONVINS ca sunt doar mistype-uri.)
Asa cum am mai spus mai spun odata: mai greseste omul, Victore. 🙂
BINEINTELES ca – oameni fiind – mai gresim, si (atata timp cat greseala nu este sistematica) nu e nici o tragedie (daca ne referim strict la domeniul lingvistic – in (spre ex) chirurgie principiul cred ca ar fi bine sa nu se aplice). Incercasem doar sa fac „un spirit de gluma” care (din pacate) se pare ca „nu mi-a iesit”, desi incercasem sa-l semnalez (probabil nu prea inspirat) cu emoticoanele alea. Scuze!
Atunci iti urez bun venit si spor la citit… Poate ca vei fi unul din factorii care ma vor determina sa incep sa abordez diacriticele… 🙂
Eu scriu cu diacritice, si uite ca dupa 5 luni de existenta google mi-a dat PR 3, deci iata un motiv :). Plus ca intelegere sensului cuvintelor e mai buna asa… asa am si votat.
Deci sa inteleg ca principalul motiv pentru care tu scrii cu diacritice este atentia fata de google?
Nu, n-am spus ca asta e principalul motiv. dar ai zis ca blogul ta a crescut si scriind fara diacritice, iar eu ti-am aratat ca si al meu a crescut scriind cu diacritice.
Iti spun eu de ce a crescut blogul tau: pentru ca google a vazut continut foarte original, de calitate, bine organizat si cu text publicat constant. Asta am vazut eu pe blogul tau, asta a vazut si nenea goagal. Nu diacriticele l-a impresionat. 🙂
„Nu diacriticele l-a impresionat.”
Nu diacriticele l-aU impresionat. (Sau eventual „nu scrierea cu diacritice l-a impresionat”.)
Stiam asta, dar daca nu a ajutat scrierea cu diacritice macar nici nu a incurcat… 🙂
Eu sunt pentru diacritice. Pentru că așa sunt cuvintele în limba pe care o vorbim, cu sedile și căciulițe. În plus, nefolosirea lor ar putea genera grave induceri în eroare. Tata poate fi țâța sau țața. E primul exemplu care mi-a venit în minte. Cred că edificator.
Si totusi, cand dam cautare in google de ce nu o facem cu diacritice si de ce nu primim rezultate tot cu diacritice?
Cum primim rezultate fără diacritice? Am făcut un print screen ca sa vezi că nu este așa. Sper să pot insera poza.
http://blogdeiarna.files.wordpress.com/2014/01/exemplu.jpg
Nu ai putut pentru ca am santinele care resping linkurile neaprobate…. Dar ii dau eu voie imediat… 🙂
vezi mai Traiane ca nu e chiar asa simplu? pana si google ne cunoaste limba si stie sa o aseze la locul ei. concludenta exemplificare Sonia.
Vavaly, google face asa: nu conteaza diacriticele, daca sunt e bine, daca nu sunt e la fel de bine. Nu asta a fost ideea mea cu diacriticele. Vreau doar sa ma conving de utilitatea caciulitelor din alte puncte de vedere.
Ți-ai dat răspunsul singur: cauți fără diacritice primești fără diacritice. Oricum cu cât un cuvânt este mai mult căutat scris cu diacritice cu atât Google ” învață” și returnează rezultate cu diacritice. De curiozitate ia caută în Google cuvântul Ceausescu ( făra diacritice ) !
Chiar am dat. Am primit rezultate in ambele variante. Deci sa inteleg ca tu crezi ca noi ca scriitori si cititori in acelasi timp il obligam pe goagal sa se adapteze?
Normal că da. Acum ceva timp în urmă a fost campania cu ” Românii sunt….” Inițial Google autocompleta cu proști, acum …..românii sunt educați 🙂 !
M-ai provocat si am dat cautare pentru „romanii sunt”, goagal mi-a dat ca prim rezultat romaniisuntdestepti| ROM …. deci romanii sau românii sunt destepti… alaturi de ROM? 🙂 Si uite cum poti scrie randuri intregi doar dand o simpla cautare pentru un simplu cuvant. Eu cred ca google este derutat complet… mai ales cand traduce texte din limba romana in engleza 🙂
recunosc ca si eu de ceva timp am trecut pe „fara” si n-am avut nicio problema…Ba chiar am testat „strategia” la un concurs de creatie si am luat note mari la texte fara diacritice…Si daca tot vorbim de GOOGLE am PR 4 si sunt fara „caciulitza”…Eu cred ca cei care scriu cu diacritice o fac pentru ca asa simt, dar cred ca adevarata valoare a unui blog este data de continut nu neaparat de forma…Uite, am cunoscut o pisica – „psi” care scrie fara majuscule si e apreciata in online si are multi adepti…Blogosfera nu e cerere de concediu sau scrisoare de intentie…e o parte din tine, o chestie intima sau comerciala asa ca fiecare scrie cum simte dar personal eu nu sunt deranjat de textele fara diacritice si nici n-am probleme de lectura mai ales ca citesc pe diagonala…Numai copii de 7-8 ani mai citesd cuvintele litera cu litera…Eu cred ca bloggerii care scriu fara diacritice o fac pentru ca vor cititori inteligenti:) Asa ca eu TE SUSTIN sa o faci in continuare fara „caciulita” cand vine vorba de scris:)
Bogdan, pot spune ca te cunosc si personal si din scrierile tale, asa ca punctul tau de vedere este bine venit. Oricum, sunt un incapatanat, si daca eu personal nu voi simti ca trebuie sa schimb ceva, nu voi schimba. Acum insa vreau cat mai multe argumente pro si contra, pentru ca sunt deschis, chiar daca sunt incapatanat. Legat de google personal nu cred ca acorda PR in functie de caciulite. Mai ales ca mai scotocesc si eu cateodata prin maruntaiele lui sa vad cam cum gandeste… 🙂 Multumesc pentru parere.
Buna, Traian. Uite, acum scriu fara diacritice aici, in raspuns. Insa articolele pe blog am inceput sa le scriu cu ele. La inceput nu faceam asta, inca mi se pare greu, le scriu separat, le urc apoi, nu am avut timp sa ma ocup de plugin-uri si altele de gen. Dar, parerea lui Nea Cornel mi se pare pertinenta, la fel si a Soniei. Astfel ca am purces si eu zilele trecute sa imi schimb categoriile pe blog, strecurand si diacritice, mai putin in titlul blogului, care va ramane asa din pricina fontului (ar arata urat cu ele). De ce cu ele: pentru ca asta ne e limba, pentru ca asa se scrie, pentru ca ar trebui sa se adapteze altii la noi, nu noi la ei, pentru ca nu vreau sa las loc indoielilor, pentru ca si unui strain care cunoaste limba si poposeste pe blog i-ar fi greu sa deduca ce am scris, pentru ca … La multi ani pe anul acesta! 😛 Imbratisari! Altesse
Altesse dragă, e mai simplu să îți setezi tastatura în limba română și nu te mai doare capul de pluginuri și altele de gen 🙂 !
Cornel, iata alta chestiune care m-a tinut departe de diacritice: afisarea lor distorsionata. Motiv pentru care am cautat setarile necesare astfel incat daca voi opta pentru diacritice sa fie textul afisat cat mai normal. Deci, am o problema cu browserele, dar acum nu mai am. 🙂
Altesse, saru’mana in primul rand pentru parere. Ai si tu mare dreptate si nu te contrazic, pentru ca nu am cum. Totusi, repet, sunt sute poate chiar mii de publicatii online ultra vizitate si citite, care nu au o problema cu diacriticele… Lipsa diacriticelor nu inseamna adaptare la cineva, ci doar o optiune, care in fapt nu ar trebui sa fie atat de deranjanta. De fapt incerc sa aflu acum unde deranjeaza cel mai tare si unde nu. La multi ani si tie.
Pa ambele bloguri scriu cu diacritice pentru ca sunt româncă şi aşa mi-e limba maternă. Simplu. Habar n-am de alte considerente SEO, dacă o fi mai bine sau mai rău. E drept că am avut ceva de furcă până am găsit un font care să arate bine cu diacritice, unele le deformează şi aspectul are de suferit, dar m-am descurcat.
Dar asta e treaba mea, în ograda mea, altfel nu mă deranjează deloc să citesc un blog scris fără diacritice şi în niciun caz nu e ăsta un criteriu de selecţie.
Foarte pertinenta si parerea ta, Iuliana. Multumesc pentru ea. Totusi, te intreb: crezi ca textul ar deveni mai frumos, mai interesant, daca ar fi prezente diacriticele?
Mai frumos sau mai interesant nu, dar mai uşor sau mai bine zis mai comod de citit, da.
Indiferent de ce anume se debiteaza in acel articol? 🙂
Răspunsul meu nu este printre cele 5 variante indicate de tine, deși are ceva din răspunsul 2 : din respect pentru limba română.
Aș adăuga și din respect pentru cititori, dar nu merg până acolo, deoarece ar însemna că bloggerii care nu folosesc diacritice ar fi suspecți de ireverență pentru parcurgătorii rândurilor lor. O eroare, evident.
Intentionat nu am pus mai multe variante de raspuns, pentru ca ma astept sa vad raspunsuri si pareri originale, nu impuse. Sondajul vine doar ca o completare. Merg mai departe si te intreb: tu de ce ai ales varianta diacriticelor?
da, dar varianta estetica, de forma, nu ai pus-o. asa ca eu nu voi vota. dar parerea mea ai vazut-o deja, exprimata in articol separat.
Da, varianta ta este trecuta deja la numaratoare. Si nu am pus eu ceva mai mult de votat pentru ca vreau varianta fiecaruia in parte, asa cum o vede el/ea.
Am răspuns parțial. Respect pentru limba română, pentru cititori … și mai e ceva: bogăția limbii române oferă experiențe care ar fi de neconceput fără diacritice. Parcă mă simt deosedat de suculența limbii dacă nu VĂD diacriticele, de exemplu, în texte precum:
Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată;
Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi,
Ochii mei nălţam visători la steaua
Singurătăţii.
prin comparație:
Nu credeam sa-nvat a muri vreodata;
Pururi tanar, infasurat in manta-mi,
Ochii mei naltam visatori la steaua
Singuratatii.
Dar pentru siteurile care se ocupă de SEO, graphic design sau alte probleme legate de IT, nu cred că e un inconvenient absența diacriticelor… cred că e chiar ”a must” …
erată pentru commentul anterior – ”dePosedat”…
Nu prea am replici la o asemenea replica. Foarte sincer spun asta. Dar daca totusi deranjati sunt doar bloggerii de lipsa diacriticelor, in timp ce multimea de cititori pot citi si fara, repet intrebarea asta enervanta rau pentru unii: de ce sa scriu cu diacritice?
Hm…
Majoritatea cititorilor acceptă și așa și așa…În general am ajuns, ca nație, foarte superificiali. Dacă te uiți și la multitudinea „Doreilor”, înțelegi ce vreau să spun…De să facem lucrurile „cum trebuie”, dacă merg foarte bine și…mai lejer?
Nu îi deranjează, dar și dacă i-ar deranja…ce pot face? E casa omului, nu? Așa că aleg să culeagă informația și merg mai departe.
Mie mi se pare că răspunsul PRO cel bun este că ”așa e corect”.
😉
Corect, corect, dar de ce ii incorect fara, daca pe fond nu ne organizam bine ideile si iese un fel de harababura haioasa si neinteleasa? 🙂
Asta e altă poveste!
Noi vorbim aici despre cei care au fondul. Și e păcat să-l …altereze cu forma…în neconcordanță cu normele. Zic și eu…Cei care nu au fond…pot să aibă și mama formei. DAR! Eu cred că, în general – or fi și excepții – cine nu are prea multe de spus (fără fond, adicătelea) nu își bat capul să scrie cu diacritice. 😀
Nu cred că te poate convinge cineva să faci altfel și cred că nici asta nu a fost intenția ta. Deși…eu aș fi cedat la primul argument al lui Nea Cornel referitor la nume 🙂
Am preluat discuția la mine, că aici prea aș fi monopolizat spațiul 😀
dagatha, inca nu am cedat, sunt prea incapatanat, desi astazi chiar ii spuneam unei prietene si comentatoare de exceptie pe blogul meu ca sunt gata sa predau armele. Putin, cred ca doar putin imi mai trebuie. Am insa o problema cu scrisul comentariilor…. 🙂
Acum că linkul e la locul lui….cedezi? 😀
Sunt, cred, nevoit, desi inca nu sunt 100% convins ca nu e bine si fara 🙂 Asta asa, ca sa fiu sincer 100%.
„…harababura haioasa si neinteleasa…”
Oare ceva neinteles poate fi considerat „haios”? (De cate ori ti-a venit sa razi – sau doar ai zambit – „citind” (sau auzind) un banc – oricat de bun – scris (sau spus) in araba sau in coreeana (sau in finlandeza sau daneza sau estona)?)
„De să facem lucrurile „cum trebuie”, dacă merg foarte bine și…mai lejer?”
Daca „mai lejer” INTR-ADEVAR „merge” foarte bine, atunci (in optica mea) greseste regula (acel „cum trebuie” negasindu-si justificarea), si este probabil ca mai devreme sau mai tarziu acea regula va fi eliminata / schimbata (probabil mai devreme), caci simplificarea exprimarii (ca si a – spre ex – manufacturarii de obiecte) este de dorit (atata timp cat nu altereaza calitatea intrinseca (si NU cea aparenta) a „bunului” rezultat) – CU EXCEPTIA situatiilor in care insasi forma de exprimare este unua dintre ideile principale ale textului scris (spre ex in cazul limbajului poetic, sau al celui intentionat bombastic, sau intentionat ultra-doct…)
(Si vezi ca „ti-a cazut” pe undeva un „ce”*… 😛 )
* „Victorisme”, n-ai ce sa faci…
De ce să flosesc diacritice? Păi pentru că nu e tot una să spun fata în loc de față, fita în loc de fiță, mata în loc de mâță și exemplele de acest fel pot continua.
De acord si cu tine, Liviu. Dar te intreb atunci: de ce scriem weekend si nu sfarsit de saptamana? Nu-i mai faina varianta romaneasca?
Facem „salata de subiecte”? CARE-i (logic) legatura (directa) intre „cu/fara diacritice” si „romana neaosa vs barbarisme”? De acord, ambele se refera la limba romana, la corectitudinea / puritatea ei, dar (in optica mea) nu sunt catusi de putin „inrudite” (sau doar FOARTE „de departe”), una fiind o chestiune de ortografie, cealalta – de vocabular…
Ai primit câteva răspunsuri pertinente, deși, dacă tu le cauți în ograda altora și nu în a ta, am dubii serioase că voi vedea diacritice pe acest blog.
În altă ordine de idei, tot pentru cititorii inteligenți menționați mai sus, – în plină lună ianuarie, lună în care n-am chef de absolut nimic, m-am iritat! E de bine, deci sunt în viață! 🙂 – putem scrie așa: Hai sal vreau sa va pov despre cum am ajuns la cap lumii. Am inc cal intr-o dim… Nici de virgule sau alte semne de punctuație n-au nevoie cititorii inteligenți, și le pun singuri! Așa cum își pun căciulițele! E cale lungă până la Iorga, iar dacă stăpânești metafora cum o face psi, îți permiți să scrii fără majuscule. Nu știu dacă vreau să citesc foaie verde si-o latrina/ traiasca america latina! Înțelegi ce vreau să spun?
Eu, care nu-s o maestră a fondului și nici nu voi fi, pentru că îmi cunosc limitările, aleg să fiu atentă și la formă. Măcar cu-o lecție de limba română să se aleagă cineva de pe blogul meu. Nu-i tot un drac să-ți servesc o farfurie cu o chestie gelatinoasă, de-o formă incertă, o culoare la fel și să-ți spun: Hai, papă, e tooooort! Sau să-ți dai tu seama exact ce ai în farfurie.
Scriu cu diacritice pentru că e o formă de respect pe care simt că o datorez limbii și generațiilor ce vin după noi. Da, astea care fac confuzii crase între î di i și â din a pentru că citesc… Ce citesc?! Din cărți nu cred că nu învață, după 30 de pagini care-i mersul. Pentru că, în secolul ăsta în care umplu și eu pagini virtuale cu propriile-mi gânduri pe care îmi face plăcere, culmea, să știu că alții le parcurg cu drag, consider că le datorez forma optimă a limbii. E un schimb inechitabil, totuși, ei îmi oferă din timpul lor. Aleg să-mi citească mie blogul în detrimentul unor pagini dintr-o carte corectată!
Scriu cu diacritice pentru că nu depun absolut niciun efort în plus și, deși citesc, că mă duce capul, și bloguri fără diacritice, nu o să înțeleg niciodată de ce este aleasă forma asta. Din comoditate? Din acel fantastic românesc ”las` că-i bine și-așa?!” Uite, până și afișarea incorectă a diacriticelor a dispărut dintre probleme!
Gata, over and out! May the force be with you! 😉
Sorana, stiam ca vei aparea, eram chiar sigur. Am primit si confirmarea. Bun, chiar vroiam sa apari, pentru ca, asa cum am mai spus, tu ai ceva de spus cand vine vorba de spus. Dupa ce am citit ceea ce mi-ai scris mi-am dat seama de ce ai intarziat. La tine scrisul si limba noastra care de altfel ii o comoara inca nedescoperita, nu e o guma de mestecat de la Orbit. 🙂 Nu am argumente cu care sa combat ceea ce tu crezi, pentru ca sunt in totalitate de acord, iar daca as cauta m-as trada chiar pe mine, in primul rand. Repet, sunt un incapatanat, dar nu sunt novice in ale online-ului. Am vrut sa vad ce parere are o mica particica din acest mediu. Am o buna prietena care imi arat un respect pentru care eu nu ma simt demn, ma consider un mic, altii ma fac mare. Dar acum gata, ai pus si tu o piatra la temelia marii schimbari de pe uriesblog.ro. Am sa ma intorc la diacritice, pentru ca de fapt am fost candva obsedat de ele, pana cand pas cu pas am inceput sa cred ca ele sunt inutile. Nici inainte sa scriu acest articol nu am crezut o clipa ca a scrie corect este un moft de blogger sau de forumist convins. Sorana, multumesc. Nu e bine „si asa rau”! Pentru mine nu a fost bine niciodata. Ma mai incapatanez putin si revin cu un „Diacritice pe blog – de ce?” in varianta pro caciulite si virgule.
Eu o iubesc pe fata asta! 🙂
Sentimentul e reciproc? 🙂
Absolut! 🙂
Bun, acum ca stim, sa trecem mai departe. 🙂
Tocmai mi-a spus cineva ca pentru faptul ca scrie cu diacritice pare a fi o persoana inteligenta. Am ras copios, evident. 🙂
Este posibil ca persoana in cauza sa se fi exprimat (sau sa fi fost inteleasa) gresit, ea intentionand de fapt sa afirme… „reciproca”, „reversul”: ca multa lume (si in asta ar putea avea dreptate persoana) considera ca scrierea fara diacritice ar reprezenta un semn de carenţă in domeniul inteligentei (de parca inteligenta ar avea vreun rol in actul mimarii / imitarii automate a vreunui gest).
A treia oară o fi cu noroc?! 🙂
Dacă nici acest comentariu nu apare, nu văd cum voi dormi la noapte. Trebuie să te rog să corectezi oroarea pe care am comis-o în ” că i-o datorez limbii şi generaţiilor ce vin după noi” – le-o datorez sau o datorez, cum vrei tu, mulțam fain.
Am întârziat pentru că a trebuit să scriu de două ori ce-am avut de spus, conexiunea la net trădându-mă când mi-a fost lumea mai dragă. Acum am emoții, pentru că, din alte motive, mă văd forțată să tot scriu aceeași idee, ea nevoind să se posteze o dată!
Noapte bună! Rămâne cum îți pică ție bine, dar dacă ai vrut păreri, ai primit câteva. 😉
Am corectat, linisteste-te. Gata, acum e totul bine. 🙂
Ba nu chiar! 😉 Să se posteze odată! Nu mai scriu la tine, că scriu prost! 🙂
Pe scurt…am tras si eu concluzia mea aici…NU cred in Estetica, NU cred in reguli de dragul regulilor…E bine sau nu, eu asta sunt…
http://presainblugi.com/de-ce-fara-un-fel-de-continuare-dupa-uries-vavaly-si-irealia/
Am o curiozitate. Dacă mâine vine cineva și ți se adresează „Domnule Uries” (cu „s” de la sticlă) în loc de „Domnule Urieș” (cu „ș” de la șarpe) îl vei corecta? Eu tind să cred că da 🙂
Bloodie, ai dreptate, il voi corecta, si inca foarte rapid si apasat 🙂
Bună seara,
Poate că părerea mea sau a celor ce şi-au exprimat-o mai sus va fi un pas în ceea ce priveşte hotărârea ta de a scrie sau nu cu diacritice, adică de a scrie corect limba noastră, a tuturor românilor, aşa cum am învăţat fiecare dintre noi. Părerile sunt variate, deoarece fiecare gândeşte şi îşi aşterne pe hârtie după cum îi este mai uşor sau după cum se defineşte el ca persoană în societate. Vrei să fi deosebit, vrei să nu faci parte din mulţimea celor ce nu le pasă sau nu dau importanţă, aşa vei fi. Te vom citi indiferent de cum vei scrie. După cum vezi, eu respect ceea ce e firesc limbii române. Succes la articolele viitoare şi aşteptăm ca următorul subiect să fie scris după placul tastelor tale.
La mine e dimineata, asa ca iti voi spune mai intai de toate Buna dimineata, fara diacritice, dupa cum observi. Am vrut pareri, am primit, cu varf si indesat. Daca ma vei citi mai departe, indiferent daca voi aborda diacriticele sau nu, atunci intreb din nou, obsesiv, enervant, de ce sa scriu cu diacritice? 🙂
Întreb şi eu calm, cu răbdare enervantă: De ce să nu scri cu diacritice?!
… Sau oare vrem să fim perfecţi într-o lume imperfectă?!
Iar ca şi curiozitate numele meu de familie dacă nu e scris corect, poate fi citit în trei feluri, chiar precizez de fiecare dată care e căciuliţa corectă când trebuie să mă prezint, pentru că pentru unul sau una care nu a ţinut cont de acest amănunt precum spun unii şi îi era indiferent, mi-am schimbat certificatul de naştere la 14 ani pentru că nu eram fata lui tata şi nu puteam să-mi înaintez actele pentru eliberarea buletinului, Deci vorbim de obişnuinţă? De comoditate?
au si diacriticile importanta lor, dar ne descurcam si fara ele:))!
Cu diacritice sau fãrã? Câtã vreme am scris cu mânã nu cred cã a fost cineva care sã-şi punã o asemenea întrebare. Se scria automat folosind diacriticele cãci anii de şcoalã îţi formau un reflex în aceastã privinţã. Fie cã scriai la limba românã, fie cã tema era pentru orice altã materie erai deopotrivã sancţionat cu scãderea notei pentru greşelile de scriere şi punctuaţie. La urma urmei, te exprimi în scris într-o limbã foneticã în care sunetul corespunzãtor literei “î” este diferit de sunetul corespunzãtor literei “i”. Ce ar fi sã vorbim fãrã sã tinem cont de acest lucru? Am putea? Cum ar suna întrebarea:” Ati putea sa-mi spuneti ce ora este, va rog?” deşi întrebarea este “ Aţi putea sã-mi spuneţi ce orã este, vã rog?”. Nu ai gândi cã cel ce întreabã nu este român şi deci nu stãpâneşte corect limba românã? Deci ceea ce ne deosebeşte categoric pe noi românii de alţi vorbitori de limba românã este folosirea corectã a sunetelor corespunzãtoare literelor care formeazã un anumit cuvânt. Dacã voi citi cu glas tare un text scris fãrã diacritice, s-ar putea sã fiu departe uneori de sensul unor cuvinte. Cã putem, din context sã-l înţelegm corect asta este altã discuţie, dar putem mereu sã ne dãm cu pãrerea? Sunt texte de legi, acte publice în care sunt posibile erori ce aduc prejudicii.
Cât despre libertatea de a alege modul în care scriem pe blogurile personale este o altã discuţie. Putem scrie cu litere mari, mici, cu sau fãrã diacritice atât vreme cât cunoscând regulile, decidem sã optãm pentru altã modalitate de scriere ca o formã de personalizare a propriei imagini. Sunt convinsã cã oricare este forma pe care o adoptãm pe blog, cu toţii ştim şi folosim diacritice unde şi când se impune. Nu sunt la fel de convinsã cã cei foarte tineri le cunosc la fel de bine.
Prescurtãrile cuvintelor din toate limbile pãmânrtului nu numai din englezã, abrevieri mai puţin folosite odatã sau adoptate de curând de tânara generaţie, sunt însã mai greu de digerat uneori. Fãrã “note de subsol” adesea habar nu am despre ce se vorbeşte.
Conţinutul este cel ce dicteazã audienţa dar, este adevãrat cã, în timp ne-am dezvoltat capacitatea de a citi cu sau fãrã diacritice. Este demonstrat de altfel cã putem citi oricare ar fi ordinea literelor într-un cuvânt şi asta pentru cã dupã un anumit numãr de ani ne-am format un vocabular pe care îl putem folosi fãrã eforturi extraordinare.
Da, legat de actele juridice se pare ca nu am cu ce sa te combat. Dar iti propun sa vezi asta: cel mai citit site din Romania este sport.ro; portalul cu PR 7 din Romania hotnews.ro; cel mai premiat bloger din Romania sebastianbargau.ro; Presedintele Romaniei, care are o adresa de genul asta: presidency.ro (desi este un presedinte roman). Observa singura lipsa diacriticelor si mai ales sfidarea la adresa limbii romane.
Adresa o fi ea http://www.presidency.ro/, pentru uşurinţa accesãrii, dar site-ul este “Preşedintele României” cu diacritice ca de altfel tot textul acestuia. Era firesc sã fie aşa întrucât este obligatoriu ca în actele oficiale sã se foloseascã diacritice. Cât despre scrisul pe bloguri fãrã diacritice mi-am spus punctul de vedere. Am însã o întrebare: numeşte o singurã revistã sau carte tipãritã, premiatã sau nu, care nu are diacritice. Despre o carte premiatã nu cred însã cã are rost sã cãutãm cãci cine ar acorda premiul Uniunii Scriitorilor sau al Academiei Române pentru o lucrare despre care s-ar spune cã este un roman de dragoste şi reprezintã totodatã “o vedere personalã asupra neutilizãrii diacriticelor în limba românã scrisã”?
De ce nu ar fi fost adresa asa: presedinteleromaniei punct ro? Iar cand vorbim de materiale tiparite deja vorbim de altceva, asta este alta discutie. Lipsa diacriticelor a aparut datorita vechilor tastaturi care nu aveau asa ceva, a fost bine, nimeni nu s-a plans de chestia asta. Acum, desi citim sute si mii de site-uri fara diacritice cautam motive sa bagam de vina.
„Câtã vreme am scris cu mânã…”
A propos de corectitudinea folosirii limbii – cu scuze: daca acum nu mai scrii dumneata cu mana, atunci CU CE scrii? Ai cumva vreo scula de-asta moderna careia ii povestesti pe cale orala si ea scrie?
Scrisul „de mana” este oarecum altceva decat scrisul cu mana, tot cu mana putand sa scrii si „de tipar” (iar la literele „de tipar” – mai ales la majuscule – nu la toate si nu intotdeauna scriem REFLEX si diacriticele…)
Iar din cealalta perspectiva… TARE ma indoiesc de posibilitatea ca mana cuiva (ea insasi, fara vreun instrument) sa poata lasa urma scrisa pe hartia obisnuita – eventual doar in praf / nisip / lut / etc, sau pe vreuna dintre hartiile alea speciale, autocopiative…
Eu nu pricep o chestie. de ce vă e greu să scrieţi nu diacritice? Nu de cu nimic mai greu decât să scrii fără ele!
Iar dacă vreţi să scrieţi cu adevărat în limba română şi să le daţi un exemplu pozitiv copiilor voştri, ar fi cazul să le folosiţi.
Asta e părerea mea.
Eu una îi ctesc şi pe cei care nu le folosesc. Dar le dau o bilă neagră. Fiindcă nu-şi respectă limba maternă. E o chestie mult mai importantă decât să ne urăm pe facebook la mulţi ani de 1 decembrie! 😛
Matilda, ai de la mine nu una, nu doua, ci trei bile negre, daca tot vorbim de acordat bile negre. Si stii de ce le-ai primit? Pentru ca arati cu degetul la unii care nu respecta regula diacriticelor, care nu e o asa mare problema, in timp ce tu asterni fraze anapoda, cu cuvinte care strica toata ideea pe care vrei sa o expui. Verifica si tu… 🙂 In plus, te invit la un exercitiu de citire. Citeste acest text si spune-mi daca ti-a fost greu sa-l citesti: lnʇɐɟs ʇɐʇlnɔsɐ ıɐ-ıɯ ɐɔ ɔsǝɯnʇlnɯ ˙ıuɐɹ ıǝʌ ǝʇ nu ɐsɐ ‘ɹnƃns ıɐɯ ǝʇsǝ ‘sns uı ǝlıʇoɹ nɔ lnɹoʇɐlnɔlɐɔ ǝɔɹɐoʇuı ǝuıq ıɐɯ ˙ǝuıʇ nɹʇuǝd solnɔıɹǝd ıɟ ǝʇɐod ‘ɐʇsɐ ıɔɐɟ nu ɐs ƃoɹ ǝʇ ‘ɯɐǝɯnlƃ ˙dɐɔ uı ınd ǝʇ ɐs ɔsǝınʇɐɟs ǝʇ ıʇsǝʇıɔ l-ɐs ıʇod nu ɐɔɐp ˙ǝɹıɾɹɐpuı ıs ǝɹɐpqɐɹ lnloʇıdɐɔ ɐl ǝuıq ǝʇɹɐoɟ ıɐʇs ɐɔ ɐuɯɐǝsuı ɐʇsǝɔɐ lnʇxǝʇ ıʇsǝʇıɔ ɐs ıʇod ɐɔɐp 🙂
Compari greșelile de typo cu lipsa diacriticelor și spui că sunt mai grave?! Eu am înțeles tot ce-a vrut să spună Matilda, deviez bilele negre. 🙂
Si eu am inteles ce a vrut sa spuna. Spui ca sunt permise alte greseli in exprimare, dar lipsa ţ-ului nu? 🙂
Nu! Nu spun asta, ia mai cugetă puțin! 😉
„…ɹnƃns ıɐɯ ǝʇsǝ ‘sns uı ǝlıʇoɹ nɔ…”
1 N-a fost chiar usor cititul „rasturnat”, mi-a trebuit mai mult de un minut (la prima privire imi trecuse chiar prin minte intrebarea daca n-o fi vreun alt alfabet)*…
2. Si daca „utilajul” disponibil nu are roti?
3. Ce inseamna „sugur”? 😛 (Lasa…)
* Simt un fel de… nici nu stiu cum sa-i spun, un fel de ciuda amicala, de invidie cordiala, cand constat cu cata usurinta (cel putin aparenta) – de-a dreptul cu gratie – „altii” (INCLUSIV dumneata, dar nu numai) fac… acrobatii cu „magarul” asta pe care eu par sa nu reusesc sa invat nici macar sa-l „calaresc” „stand drept in sea”…
Scriu cu diacritice din respect pentru Limba Română. Scriu cu diacritice pentru a da sens real cuvintelor, nu-mi pasă dacă tu scrii cum scrii, îmi pasă numai de ceea ce scrii. Îmi place… citesc, revin. Nu-mi place, nu judec, asta apropo de bile negre date cu ușurință, nu mă întorc. Așa că scrie cum vrei,oricum testul nu are nici o relevanță pentru tine. Tu ești genul ăla care vrea morțiș să tină capra de coarne, deși toți îi spun că-i ciută. Ești în stare să-i faci transplant, numai să o ții pe a ta. Să-i spui lui Nea Cornel că are o bere de la mine.
Am zambit si-am zis ca daca si Maya spune ca-i ciuta inseamna ca sigur e ciuta. 🙂 Oricum, multumesc pentru ca ai vrut sa ai o parere la testul meu. Nea Cornel, ai o bere de la Maya. I-am spus. 🙂
Pe mine personal nu ma deranjeaza ca nu scrii cu diacritice dar ma gandesc la cei tineri care nu prea stiu gramatica limbii romane si nici cum se scrie corect c-ar fi o solutie sa-i ajutam .Eu as scrie cu diacritice pentru ca asa cum s-a mai spus asa e corect .Scuze ca n-am scris si eu cu diacritice dar nu ma pricep ,dar o sa incerc sa invat .:)
O sa-mi desprafuiesc ţ-urile si ş-urile si o sa le pun la rang de cinste, chiar ici sha. 🙂
In opinia mea, pt „cei tineri care nu prea stiu gramatica limbii romane si nici cum se scrie corect” ar fi MULT mai util sa-i invatam cand, unde si cum sa foloseasca / sa NU foloseasca virgule, cratime si litere multiple (si cate anume – in general „i”-uri, dar nu exclusiv: multi nu stiu cum se scrie corect „accept”) decat diacriticele…
Dar – din pacate – din constatari personale imi permit sa afirm ca majoritatea celor care nu stapanesc limba romana nici macar aproximativ corect NICI nu constientizeaza necesitatea stapanirii ei – si pilda parca zice ca nu exista om mai surd decat cel care nu vrea sa auda… Degeaba le „predici” despre limba corecta – ba mai risti sa te SI „repeada”: „Ce, ba, tu vezi numa’ forma? Uita-te, ba, la fond, la ideile pe care le zic…”
Am dedus ca sunteti profesor ,scuze daca ma insel, dar totusi merita sa fim exemple bune pentru ei .Stiti ca uneori copii fac ce fac parintii nu ce spun parintii asa si cu elevii si poate le mai dam o sansa .Eu cred ca nu trebuie sa-i pedepsim pentru imaturitatea pe care o au .Sa ne gandim ca ei sunt viitorul si trebuie sa investim in ei .”Ce semanam culegem „.
1. Nu, nu sunt profesor, sunt de formatie tehnica, dar (fortuit si pasager) de-a lungul timpului am mai indeplinit si functie didactica (in principal pt materii de specialitate, deobicei ca suplinitor sau pt cursuri de scurta durata (n-am intentionat niciodata sa-mi fac din asta o profesie, doar asiguram acoperirea unei necesitati) si mai ales pt oameni maturi (sau aproape) – pe la cursuri de supracalificare / recalificare, pe la scoli / cursuri de maistri etc.)
2. Sunt perfect constient de superioritatea (eficacitatea practica) a exemplului personal fata de pilda „propovaduita” verbal – dar mi-e cunoscut SI adagiul „sa faci ce zice popa, nu ce face popa”.
3. Sper ca nu s-a inteles cumva din comentariile mele ca as sugera pedepsirea nestiintei – cu atat mai mult nu in mod nediscriminat, nu pana cand nu este cunoscut motivul necunoasterii (am mai cunoscut „profesori” – in special dintre suplinitori – care in loc sa parcurga procesul didactic in conformitate cu programa veneau beti la clasa si provocau EI (nu elevii) scandal…) – cu atat mai mult cu cat acea pedepsire este contraproductiva, mult mai utila fiind educarea. De pedepsit – doar (eventual) refuzul corectarii nestiintei (REFUZUL, voluntar, nu incapacitatea – indiferent daca este vorba despre incapacitate intelectuala, psihica, fizica sau de alta natura).
4. Sincer sa fiu, cu referire la o „buna” parte dintre tinerii actuali, ma cam ingrozesc atunci cand ma gandesc ca intr-adevar SI EI reprezinta o parte consistenta din viitorul nostru (si atunci in mod egoist ma bucur ca mie personal nu mi-a mai ramas un viitor prea indelungat)… O parte apreciabila dintre tineri isi cunosc FOARTE bine drepturile, dar par sa fie loviti brusc de amnezie atunci cand vine vorba de a-si aminti ca aceste drepturi „vin” insotite inerent si de niste obligatii si indatoriri…
5. Partea cu investitul nu-i nici o problema (nu (neaparat) (numai) investitie financiara – mai „investeste” omul si timp, efort, rabdare, bunavointa, pricepere etc), problema este „rentabilitatea” (NICI ASTA financiara) „investitiei” respective (caci in unii tineri parca arunci intr-o gaura neagra: orice, oricat si oricum pui, TOT nu-i suficient – si nici eficace).
6. Preluand si continuand metafora, sa nu uitam ca si in agricultura eforturi mari depuse pana la ajungerea semintei sub brazda pot fi „recompensate” cu o „splendida” recolta de buruieni si balarii – daca solul nu este potrivit, daca ingrijirea ulterioara a semanaturilor este deficitara sau in alte asemenea imprejurari. (Nu intotdeauna cine seamana vant culege furtuna…)
Oricum, tu scrii articole întregi, nu comentezi. 🙂
Dup-atâta contradictorialitate ”diacritică”, v-am dedicat și eu ceva … http://comicultural.blogspot.ro/2014/01/pestilentia-gratia-7.html
Cand credeam ca nu mai e nimic de spus, iata dovada ca m-am inselat. Se pare ca intotdeauna mai gasim cate ceva care sa intregeasca intregul pe care il credem deja intreg.
Nu intotdeauna ultimul are dreptate .:)
LA MULTI ANI!
Off-topic:
Comentez pt prima oara pe acest blog (unde am ajuns urmand un link de pe http://experimentesiexperiente.wordpress.com/2014/01/06/spune-mi-cum-scrii-ca-sa-ti-spun-cine-esti/ ) – bine v-am gasit, spor si succes in continuare!
Din pacate, din cauza lipsei de „capacitate de prelucrare” este probabil ca nu voi ramane vizitator permanent / constant / regulat / fidel / etc.
Sunt logoreic – daca deranjeaza asta (sau altceva) – rog moderati comentariul (fie reducandu-l / modificandu-l, fie nepublicandu-l).
On-topic (macar oarecum si oarecat):
Sunt un batran nepriceput atat in operare PC cat si in mediul virtual (INCA tastez cu un singur deget), si din motive de comoditate / „viteza” scriu in general fara diacritice – CU EXCEPTIA anumitor cuvinte / expresii la care daca nu as pune diacriticele ar putea aparea dubii / neintelegeri / intelegeri gresite ale sensului intentionat de mine. (In eventuala absenta a unui context lamuritor, fara diacritice ar fi cam greu de facut distinctia intre – spre ex – „gâscă” si „gaşcă”).
ACESTA si este punctul meu de vedere (Hm! „Atunci cand orizontul unui om se ingusteaza pana la dimensiuni infine acesta afirma: „Iata punctul meu de vedere”.”): nu-i rau cu diacritice, da’ nici „fara” nu-i vreun necaz.
Consider pertinente ergumentele IN FAVOAREA diacriticelor, dar eu personal nu consider (nu simt) ca m-ar defini ca roman utilizarea diacriticelor, mult mai important mi se pare felul in care simt si gandesc. (Diacriticele ar putea doar – din aceasta perspectiva – sa aiba functia sociala de a comunica (in mod suplimentar si oarecum subliminal) CELORLALTI felul in care gandesc si simt eu.) In optica mea. MULT mai roman ma simt folosind o gramatica si o ortografie cat mai lipsite de greseli decat folosind diacriticele.
Argument suplimentar IMPOTRIVA folosirii diacriticelor: nu toate… (CE-or fi alea? Limbaje, sisteme de operare, mecanisme de cautare? Lua-le-ar (Biiip!)!) recunosc diacriticele, si (dupa parerea mea) este MULT mai greu de citit un text care la fiecare cateva / cateva zeci de litere iti prezinta in loc de „ă” sau „ţ” o intreaga insiruire de caractere neuzuale decat un text scris fara diacritice.
Sunt tare curios pentru care raspuns ti-ai dat votul. 🙂
Am votat pt „Nu ma deranjeaza”. (As fi fost ipocrit daca as fi votat altfel, odata ce insele comentariile mele de aici sunt scrise in principal fara diacritice.)
Problema: am cerut blogului sa ma aboneze la comentariile ulterioare si el tine mortis sa ma aboneze la postarile viitoare. Nu ca nu mi-ar face placere, da’… dupa cum ziceam in „Off-topic”: puterile si timpul…
Victore, comentariile ulterioare le poti rasfoi singur, cu usurinta si cu rabdare multa, ceea ce vad ca ai si facut deja. Te felicit pentru rabdare. Pentru cele viitoare nu-i musai sa te abonezi, dar ii sanatos. Dar ce-i prea mult poate strica, vorba unora. Dar hai sa-ti zic ceva: de fapt, daca te vei abona la comentariile viitoare tu vei fi abonat si la cele ulterioare, ca sunt sigur ca nu vei da cu prezenta exact in momentul in care ele sunt postate. Am dreptate?
Se pare ca de aceasta data n-am reusit eu sa ma fac inteles.
1. Ceea ce eu facusem deja fusese sa rasfoiesc comentariile ANTERIOARE (nu crezi ca ar fi fost cam greu sa le fi rasfoit deja pe cele ulterioare?).
2. Problema mea aparuse nu din cauza jocului de sensuri intre „comentarii viitoare” si „comentarii ulterioare”, ci din alt motiv: pentru mine, este o mare diferenta intre postare (articol) si comentariu, desi ambele categorii (combinate) alcatuiesc aceeasi „pagina”.
3. Dupa cum mai scrisesem, posibilitatile mele (fizice) fiind limitate (in principal din cauza varstei si a starii de sanatate – parte ca stare asociata varstei, parte ca urmare a unei vieti in care de-a lungul timpului am cam facut abuz de excese si parte din cauza unor intamplari nefericite) si deja utilizate cam catre limita superioara, nu ma incumet sa „preiau” inca un blog (am renuntat – cu regret – si la bloguri carora le fusesem (indelung si cu drag) vizitator fidel), deci nu intentionez sa ma abonez la postarile (articolele) urmatoare de pe blog (desi daca as avea posibilitatea mi-ar placea s-o fac).
Pe de alta parte, intrucat nu-mi place sa las lucrurile „in aer”, precum si deoarece consider oportun ca fiecare dintre noi sa aiba (si sa ofere) „dreptul la replica”, as fi dorit sa fiu abonat la comentariile ulterioare propriilor mele comentarii – strict la acest articol, pt a afla cand / daca primesc vreun raspuns. Am bifat deci „casuta” „Notify me of follow-up comments”, si ca urmare am primit un mesaj care incepe „zicand”: „Salut.Ai decis sa urmaresti postarile mele si implicit comentariile de pe acest blog.” Nu am putut sa dau urmare indemnului de a da acceptul, intrucat ma incumet doar la comentariile noi de la acest articol, nu si la alte articole viitoare.
E simplu, bifezi doar pentru comentarii şi gata, eşti abonat doar la comentarii. Oricând te poţi dezabona. Succes.
[…] mai avut discuţii aprinse despre diacritice chiar aici. Blogul meu nu are toate articolele scrise cu diacritice pentru că la început am ignorat cu […]