11 ani de uriesblog.ro

Era într-o vreme ca asta. Mohorâtă, ca asta. Ziua. Și mi-a venit chef de scris. Soția nu împărtășea sentimentul. Era, cred, mohorâtă, și ea. Apoi, mi-am cumpărat domeniul www.uriesblog.ro și-am purces într-o lume, care, la vremea aceea, părea dintr-o altă lume.

Am început cu un articol în care te avertizam că vei citi exact cum îți scriu. Urât, prost sau cum vor mușchii mei. Așa a și fost. Mi-am băgat și mi-am scos. Blogul meu a făcut jaloane, fente, bani, a fost hulit, adulat, dorit. Blogul meu a huiduit, lăudat.

Când mi-a fost greu m-a suportat, când mi-a fost bine, m-a mângâiat. Este unul dintre copiii mei de suflet. A urlat, uneori, când s-a defectat.

Azi mă mândresc cu el. Mi-a fost mamă, tată, frați, surori, mi-a fost perete de dat cu capul, mi-a fost bun de pus pe rană. Nu m-a contrazis niciodată, nu s-a pus de-a curmezișul, mi-a fost suport la orice și oricând.

www.uriesblog.ro a făcut 11 ani, timp în care multe se petrecură. Mi-au murit frați, mame, prieteni dragi. Apoi m-am răsculat. Am trecut prin focurile vieții și știam că oricând pot să mă întorc la el și să-mi spun oful. De fiecare dată mă primea. nu conta cît eram de cătrănit.

Dacă uitam să-l oblojesc, mă ierta, și-o lua de la capăt, mai viu, parcă. L-am uitat de multe ori, dar m-am întors, smerit. Și el, în nemernicia lui, m-a învățat diverse. Multe diverse. Și prieteni mi-a adus. Mulți. De dușmani, nu vorbesc, că nu-i frumos.

Mulțumesc, Camelia, că m-ai susținut. Mulțumesc tuturor celor care mi-ați suportat sechele și ieșiri. uriesblog.ro merge mai departe.