Postat în: Cezar | Etichete: Cezar

Dacă ai fi stat încă puțin

Mi-ai schimbat viața. Suflet cu plinul, cu de toate. Știam că o să pleci cu memoriile mele și o să tânjesc. Acum un ceas și-o lumânare și ani care au trecut fără să te văd. Îți văd sufletul în trăirile altor ființe, vii. Mă resemnez cu imaginea ta. Mi-e dor de diminețile alea când mă iubeai de parcă eram dispărut de ani și ani.

Mulțumesc că ai existat, suflet. Te-am iubit din prima clipă. Și până în ultimul suflu.

Similare

2 Răspunsuri la Dacă ai fi stat încă puțin

Iuliana Dancu spune:

13 aprilie 2026 la 12:16

Durerea nu trece, se mai estompează,dar nu trece
Cei care au iubit un astfel de prieten știu ce înseamnă să tânjești
Amintirile rămân, vor fi ancorate în colțul minții și al sufletului pentru totdeauna

„Câinele rămâne, în primul rând, un prieten al omului, iar atașamentul lui față de om rămâne cea mai pură expresie a fidelității, afecțiunii și devotamentului.”

Răspunde
- Traian Urieş spune:
  
  13 aprilie 2026 la 16:31
  
  Aș vrea să găsesc în fiecare ființă un punct de care să mă sprijin atunci când mi-e dor de Cezarul meu, dar nu reușesc. Prin urmare, mă rătăcesc, uneori, printre tot ce nu am mai trăit cu el. Mi-a fost fața aia nevinovată, dorul de ducă, ideea de a nu renunța. Mulțumesc pentru părerea ta, Iuliana.